The Middle East Media Research Institute a postat recent un videoclip care te lasă fără cuvinte. Faptul că un șeic predică radicalismul islamic nu este chiar o mare surpriză. Însă, atunci când o face în faţa unor copii, în prezenţa forţelor de securitate, chiar pe străzile Ierusalimului, întrebările abundă, iar explicaţiile vin cu dificultate. Ceea ce surprinde cel mai mult este conţinutul mesajului și reacţia copiilor, în contrast cu atitudinea unui trecător care simte nevoia să strice „decorul”.

Internetul este plin de materiale video care demonstrează cum radicali islamici utilizează toate instrumentele de care dispun pentru a manipula minţile copiilor. De regulă, propaganda este arma cea mai la îndemână pentru obţinerea unor efecte scontate. O demonstrează și o întâmplare recentă petrecută într-un colţ al Ierusalimului, care arată nu doar doza de fanatism care poate exista în minţile unor predicatori extremiști, ci și lipsa de scrupule atunci când ideile lor trebuie inserate în minţile viitorilor jihadiști.

Este cazul unui șeic, care nu a ezitat să facă o apologie a martiriului în faţa unui grup de copii proveniţi din familii islamice. Discursul său, deși fantezist, a avut rezonanţă. Astfel, copiii au aflat că martirii sunt absolviţi de vina oricărui păcat odată cu primul strop de sânge vărsat. Nu este singura promisiune motivantă. Martirii primesc ca bonus și două fecioare în Paradis, iar cei care protejează moscheea al-Aksa (parte a complexului musulman din Ierusalim, considerat cel de-al treilea cel mai important loc sfânt din islam) sunt recompensaţi cu 70 de fecioare. Liderul islamic nu a ţinut cont de vârstele copiilor, nici de faptul că acolo erau și fetiţe.

Filmul se rupe

Este momentul în care povestea ia o turnură oarecum neașteptată. În timp ce copiii încep să scandeze „Allahu Akbar”, un alt arab se apropie de șeic, condamnând retorica sa. „Ascultă, șeicule”, l-a întrerupt pe acesta. „Ei nu înţeleg ce spui. Sunt doar copii.”

„Să-ţi fie rușine”, insistă trecătorul. „Poţi să predai aceste lecţii unor adulţi ca noi, nu lor. Uită-te la acești copii! Uite ceea ce plantezi în mintea lor!”

Șeicul rămâne însă pe baricade și ripostează. „Fie ca Allah să te răsplătească”, au fost ultimele cuvinte aruncate peste umăr de către liderul musulman. Apoi s-a întors să își continue treaba. Clipul se termină cu strigătele antisemite ale copiilor, coordonaţi de o femeie cu burka, care se agită în spatele lor.

https://youtu.be/jTk74Xfbai0?t=219

Spectatori pe măsură

Întreaga poveste s-a derulat sub ochii trecătorilor și a forţelor militare, care nu intervin, ci se mulţumesc să facă poze. Jurnaliștii de la Jerusalem Post au trimis filmul către oficiul poliţiei, cerând lămuriri cu privire la lipsa de reacţie a soldaţilor prezenţi acolo. Purtătorul de cuvânt al poliţiei s-a limitat la a spune că imaginile sunt în curs de examinare, fără a furniza alte comentarii.

În schimb, și-a asumat riscul intervenţiei un cetăţean. Gestul acestuia pare să fie banal, însă este impresionant prin simplul fapt că se încadrează în limitele unei normalităţi pe care prea puţini o mai cultivă. Comunităţile musulmane încearcă să dea asigurări cu privire la faptul că luptă împotriva extremismului. Poate că o fac, însă credibilitatea ar crește în momentul în care gesturi ca cele ale trecătorului musulman vor deveni o constantă. În rest, putem doar sesiza că mesajele radicale sunt propagate fără limite, în timp ce se dau lupte grele contra Statului Islamic. Care este rostul consumului de logistică și de energie și al irosirii de vieţi umane pentru a înfrânge o grupare teroristă, atâta timp cât pepiniera viitorilor jihadiști se dezvoltă nestingherită?

Postul de televiziune France 5 a transmis un documentar care a reliefat forţa de atracţie pe care o exercită Statul Islamic asupra tinerilor occidentali. A reuşit să îndoctrineze cu succes peste 50 de minori francezi (28 de fete şi 25 de băieţi), care în prezent sunt înrolaţi în Siria, la care s-au adăugat alte sute de tineri francezi.  Din Marea Britanie, fete minore fug pentru a deveni „mirese jihadiste”.

Suflete dezintegrate

Pe de altă parte, ceea ce a făcut șeicul din Ierusalim nu este deloc o inovaţie și nu este specific doar organizaţiilor teroriste. Istoria ultimului secol este plină de exemple de propagandă agresivă îndreptată asupra copiilor. Succesul a fost aproape întotdeauna garantat. Lozincile au făcut miracole. Copiii de pe străzile Ierusalimului, apatici în faţa unor mesaje pe care nu le puteau înţelege, s-au înviorat imediat când au început să strige sloganuri familiare. Este evident că nu erau la prima lor lecţie de martiraj asumat și nici de antisemitism cultivat.

Fie că vorbim de Hitlerjugend sau de pionierii purtători ai drapelului roșu, practica propagandei prin apelul la lozinci a devenit o strategie comună regimurilor de dictatură, însă nu doar acestora. Nici ţările democratice nu fac excepţie. Desenele animate, filmele, spoturile publicitare conţin adeseori clișee propagandistice, cultivând ura și prejudecăţile sau anulând valorile autentice. Ne-am obișnuit cu procedura și nici nu mai sesizăm caracterul nociv. Astfel, doctrine politice, idei religioase, concepte postmoderne sunt implantate forţat în creierele unor copii pentru a deveni militanţii fideli ai unor forme de gândire pe care nu le-au ales. Le-au fost impuse. Și astfel, sufletele unor copii sunt dezintegrate aproape iremediabil. Distrugerea lor este relativ simplă. Cine, însă, le mai și vindecă?

DISTRIBUIE: