Biografiile martirilor sunt provocatoare fiindcă ne pun în situaţia de a ne întreba dacă am putea fi capabili de un sacrificiu similar. Teama sau convingerile superficiale ne determină să stăm departe de astfel de întrebări, ba chiar, mai mult, să ne ascundem religia faţă de cei din jur.

Creștinilor le este teamă să-și dezvăluie apartenenţa religioasă. Situaţia nu se petrece într-o ţară aflată sub control islamic, ci chiar în inima Europei. Creștinii sunt expuși ridiculizării de către colegi, potrivit unui studiu realizat la nivel naţional de către Comisia pentru Drepturile Omului și Egalitate din Marea Britanie.

Cei mai mulţi dintre angajaţi au reclamat presiunea pe care o resimt la locul de muncă și teama că ar putea fi discriminaţi dacă poartă simboluri religioase la vedere. Aceste lucruri au fost reclamate în special de către creștini, dar le-au menţionat și cei care nu au o apartenenţă religioasă. Creștinii, în special, au deplâns atitudinea batjocoritoare a colegilor care îi etichetează drept bisericoși, scrie în raportul comisiei.

Această atitudine discriminatorie nu este manifestată doar faţă de adulţi. Copiii, la rândul lor, se plâng că sunt etichetaţi drept habotnici de către colegi dacă se declară creștini și susţin, de exemplu, faptul că Dumnezeu a creat lumea.

Corectitudine politică și persecuţie religioasă

Situaţia trebuie analizată pe două paliere. În primul rând, intervine aspectul juridic. Este vorba de o cazuistică destul de bogată, care le-a conturat celor cu convingeri creștine sentimentul că legile sunt în general îndreptate împotriva lor. Este rezultatul renumitei corectitudini politice, care ridică drepturile omului la rang de normă absolută. Sub pretextul luptei împotriva discriminării de orice gen, adepţii acestei filosofii generează, voluntar sau nu, alte discriminări. Spre exemplu, în raport se menţionează că purtarea unui crucifix este considerată un lucru interzis, dar piercingurile sau tatuajele sunt tolerate fără nicio problemă.

Un caz concludent în privinţa intoleranţei faţă de creștini a ajuns până la Curtea Supremă de Justiţie a Marii Britanii și a constat într-o reclamaţie a unui cuplu gay împotriva proprietarilor unei pensiuni care au refuzat să le închirieze o cameră pe motiv că nu erau căsătoriţi. Conform BBC, Hazelmary și Peter Bull considerau că orice relaţie în afara mariajului este un păcat. În ciuda invocării dreptului la conștiinţă religioasă, proprietarii au pierdut procesul. Nu este singura situaţie de acest gen din Marea Britanie. În prezent, este pe rol o acţiune în justiţie împotriva unui creștin care a refuzat comanda unui tort pe motiv că i s-a solicitat să scrie un mesaj ce promova căsătoria între homosexuali.

Un al doilea palier de analiză ar trebui să fie cel al fermităţii convingerilor religioase. Studiul arată că britanicii care mai cred încă în valorile creștine se simt încolţiţi. Mascarea apartenenţei religioase poate fi justificată dacă este privită strict din punct de vedere juridic. Riscul unor sancţiuni sau al confruntării cu anumite pierderi este mare. În consecinţă, tăcerea poate fi convenabilă. Apare însă un aspect care trebuie luat în considerare, și anume cel al asumării publice a convingerilor religioase indiferent de consecinţe. Dacă britanicilor le este teamă să își exprime deschis convingerile, într-un campus universitar american atitudinea a fost total diferită.

Tinerii riscă, dar își afirmă convingerile

Fundaţia Young America (YAF) de la Universitatea „George Washington” riscă să își piardă finanţarea fiind acuzată de incitare la ură pe motive de diferenţe sexuale. Povestea, care este încă în derulare, a început de la o decizie prin care conducerea universităţii obligă liderii organizaţiilor studenţești să participe la cursuri de formare obligatorii. Tensiunile au fost generate de faptul că un curs vizează drepturile LGBT. Puși în faţa unei situaţii considerate inacceptabile, liderii YAF  au solicitat o derogare de la obligativitatea participării la curs pe motiv de conștiinţă religioasă.

În replică, o altă organizaţie din campus, promotoare LGBT, a criticat protestul YAF pe motiv că promovează „intoleranţă și un model de ură”. Cazul nu este unic, cum nu sunt nici acuzaţiile. În SUA situaţii de acest gen au devenit o problemă cotidiană, iar creștinii conservatori sunt nevoiţi să se confrunte cu eticheta de bigotism, cu toate consecinţele eferente.

Creștinii, balans între viaţă și moarte

O simplă privire asupra fenomenului religios global indică faptul că religia creștină se află în recul în ţări care se bucură de libertate, dar crește exponenţial acolo unde persecuţiile sunt sistematic organizate și controlate de către autorităţile politice. China este un exemplu. Există chiar un creștinism înfloritor în Iran, o ţară în care tipărirea Bibliei este ilegală.

Expuși persecuţiilor, acești creștini au curajul să își afirme deschis convingerile. Așa au făcut și cei 21 de creștini egipteni executaţi de Statul Islamic. „Ya Rabbi Yasou” (O, Domnul meu Iisus”) a fost strigătul la unison înainte ca ascuţișul sabiei să cadă pe gâtul lor. Au refuzat convertirea la islam și au plătit cu viaţa.

Istoria stă mărturie a faptului că, în faţa dificultăţilor, creștinii au adoptat două atitudini contrastante. În timp ce unii au ales în mod voluntar martirajul, alţii au cedat. Așa a fost în primele secole creștine și probabil multe episoade se vor scrie în aceeași notă. Până la urmă, nu persecuţiile sunt cele care îi împing pe unii la tăcere, ci profunzimea convingerilor personale își spune cuvântul. Nu dificultăţile constituie problema esenţială, ci atitudinea faţă de acestea. Cei care sunt dispuși să piardă pentru a-și conserva valorile denotă convingeri puternice și ne oferă o lecţie importantă: credinţa poate fi ușor clamată în timp de libertate, dar își demonstrează forţa sub ameninţări.