După atacul de la Charlie Hebdo, premierul Manuel Valls a spus că de acum încolo „secularismul este singurul lucru care contează”. Mai nou, lupta pentru secularism și pentru identitatea naţională franceză se poartă în școli, unde copiii sunt obligaţi să mănânce ori meniurile cu porc, ori doar garnitura, orice alt tip de carne fiind de acum eliminat din meniuri.

Aïcha Tabbakhe lucrează ca asistentă. În același timp, este musulmancă. Ca musulmancă, a renunţat deja la a-și mai acoperi capul în public, după ce portul tradiţional musulman a fost interzis în Franţa. Pentru că spaţiul public trebuie să fie un spaţiu neutru, nu se permite afișarea niciunui simbol religios în public. Religia trebuie menţinută în spaţiul privat, așa spune mai nou legea în Franţa. Dar dacă asta nu ar fi îndeajuns pentru protecţia secularismului, s-a mai întâmplat ceva.

Când Aïcha Tabbakhe s-a dus la școala din periferia Parisului unde învaţă fiul ei, pentru a completa formularul privind meniurile servite elevilor, a observat că a dispărut căsuţa unde altădată bifase că fiul ei este musulman și nu mănâncă carne de porc. Confuză, a sunat la primărie unde i s-a răspuns:„De acum înainte așa va fi. Porc sau nimic”, citează The Guardian. Mesajul transmis musulmanilor și evreilor este clar: pentru a fi cu adevărat francezi, trebuie să mănânce carne de porc.

Teoretic, protejarea secularismului este un principiu menit să protejeze pluralismul, însă sociologul François Dubet avertizează că „discuţia despre secularism a devenit o metodă de a revendica o Franţa albă și creștină, în care toată lumea să împărtășească aceleași valori și tradiţii, un fel de a spune că nu vrem musulmani”. Situaţia este cu atât mai ridicolă cu cât „secularismul francez nu presupune niciunde că oamenii trebuie să mănânce la fel, să se îmbrace la fel, să bea la fel”, spune și Valentine Zuber, istoric al religiilor la École Pratique des Hautes Études, în Paris. În loc să fie o victorie pentru secularism, mișcarea este un exemplu evident de intoleranţă religioasă, în ţara europeană cu cei mai mulţi musulmani și cei mai mulţi evrei din UE.

Orășelul de 20.000 de persoane unde locuiește Tabbakhe, de lângă aeroportul Orly, este cel mai recent caz în care primarul de dreapta ia decizia să elimine meniurile cu alt tip de carne din școli, punând capăt celor 30 de ani în care copiii musulmani și evrei din Chilly-Mazarin au avut alternative la masă. De acum, în zilele în care se servește porc, copiii nu vor primi altceva decât garnitura. Noul primar, Jean-Paul Beneytou, care face parte din partidul de dreapta al fostului președinte Nicolas Sarkozy, spune că este o măsură de bun-simţ pentru a prezerva „neutralitatea” sectorului public. The Guardian explică faptul că, în Franţa, cantinele școlilor se află sub jurisdicţia directă a primăriilor, care au dreptul de a impune propriile reguli. Până acum, în Franţa nu au fost organizate mișcări care să pretindă carne kosher în școli, așa cum se practică în Anglia, de exemplu. Copiii care mâncau doar carne kosher ori se înscriau direct la școli religioase private, ori mergeau acasă la prânz. Cei care rămâneau, mâncau aceeași carne ca toată lumea, dar în zilele în care se servea porc, un număr mare de primării ofereau alternative, cu altă carne sau vegetariene. Acum, copiii rămân pur și simplu cu o simplă garnitură în farfurie.

„Cel mai important este impactul asupra copiilor”, spune Tabbakhe. „Fiica mea de 4 ani este prea mică să înţeleagă că nu mănâncă carne. Nu este ceva de care este conștientă. Am încercat să îi explicăm că noi acasă nu mâncăm porc, dar a crezut că este un tip de desert și i se pare delicios. Ar fi amuzant, dacă situaţia nu ar fi îngrozitoare. Este confuză și simte atmosfera care s-a creat. Acum plânge la școală și spune că nu mai vrea să mănânce la cantină”, explică Tabbakhe.

Jean-Louis Bianco, directorul organizaţiei naţionale Observatoire de la laïcité, a avertizat că această măsură „este un exemplu tipic de cum este folosit secularismul în scopuri politice. De ce să creezi o problemă unde nu e nicio problemă?” se întreabă el. Cu adevărat, „problema porcului” este mai mult simbolică și prevestește care va fi accentul în cursa electorală din 2017. Franţa este deja de mulţi ani blocată într-o criză de identitate și o panică morală, în care se întreabă cum poate integra populaţiile de imigranţi. Dar nu este singura. Europa întreagă a dovedit că este blocată în aceeași dilemă, în care multiculturalismul a fost pronunţat ca un eșec și în care se alunecă înapoi spre o politică de asimilare.

De fapt, multiculturalismul nu a murit, fiindcă niciuna dintre ţările ai căror lideri au enunţat moartea multiculturalismului nu au îmbrăţișat la nivel de politici soluţia multiculturală. Germania, Franţa și Spania au avut dintotdeauna o strategie mai degrabă de asimilare, în care diversitatea etno-culturală a fost tolerată ca un „ornament cultural”. Marea Britanie, o ţară cu o lungă tradiţie multi-naţională în forma Commonwealth-ului britanic, a fost mai aproape de modelul multicultural decât celelalte ţări, dar toleranţa pentru diversitate nu a fost constantă. De fapt, de multe ori când se face referire la acest lucru se vorbește de fapt despre politici de asimilare sau integrare. Integrarea presupune coexistenţa culturilor minoritare cu cea majoritară, în timp ce asimilarea cere absorbţia completă a culturilor minoritate în cea majoritară, ducând în final la disoluţia lor. În consecinţă, asimilarea nu permite schimbări instituţionale pentru a satisface nevoile minorităţilor etnice. Astăzi, cea mai „curată” aplicare a acestei soluţii este în Franţa, care crede că prin omogenitate lingvistică și naţionalism civic imigranţii pot deveni „roboţi made in France”. Multiculturalismul, în schimb, poate fi redus la două principii-cheie: egalitate socială și recunoaștere culturală. Dar pentru aceasta este nevoie de crearea unei noi relaţii pozitive cu minoritatea religioasă marginalizată. Sunt europenii dispuși la asta? Francezii arată că nu sunt, iar atitudinea lor nu va duce mai departe decât la alienarea și mai profundă a minorităţilor etnice și religioase și la radicalizarea minorităţilor musulmane. Un nou Charlie Hebdo este pe cale să se întâmple.