Paralel cu invadarea Germaniei de către refugiaţi, se derulează un fenomen destul de ciudat: tot mai mulţi musulmani se convertesc la creștinism.

Nu doar teritoriul Germaniei este invadat de imigranţi, ci și biserici ale acesteia sunt asaltate. Sute de islamici provenind în majoritate din Iran și Afganistan au fost recent botezaţi într-o biserică luterană de la periferia Berlinului, scrie National Post. Majoritatea pretind că au făcut acest pas în căutarea adevăratei credinţe, însă adevărul pare să fie altul.

Iranieni fericiţi

Mohamed Al Zanubi este unul dintre nou-convertiţi. „Te lepezi de Satana și de faptele sale rele?” îl întreabă pastorul luteran, Gottfried Martens, pe refugiatul iranian. „Te lepezi de islam?” continuă formula botezului. „Mă simt ca și cum m-am născut din nou”, declară câteva clipe mai târziu proaspătul islamic devenit creștin. De acum nu mai este Mohamed, ci Martin.

Zonoobi, cu un tatuaj pe braţ cu numele lui Iisus, mărturisește că a participat la servicii religioase în secret încă de la 18 ani, când era în Iran. Apoi a decis să fugă în Germania după ce mai mulţi prieteni au fost arestaţi pentru practicarea creștinismului.

Pentru Zonoobi și soţia sa, Afsaneh (devenită Katarina), botezul marchează o nouă șansă. „Acum suntem liberi și putem fi noi înșine”, a spus ea. „Cel mai important, sunt foarte fericită că copiii noștri vor avea un viitor bun aici și pot beneficia de o educaţie bună în Germania.”

Motivaţia convertirii

Este credinţa motivaţia unică a convertirii lor? Declaraţiile oferite permit descifrarea și a unei alte cauze. Un alt musulman devenit membru al bisericii luterane din Germania este Vesam Heydari. Iniţial s-a convertit în 2009 în Norvegia, acolo unde a încercat să obţină azil. Autorităţile norvegiene i-au respins solicitarea pe motiv că nu putea demonstra că a fost persecutat în ţara sa datorită convingerilor sale creștine. Drept urmare, s-a mutat în Germania pentru a obţine statutul de refugiat. Este încă în așteptarea unei decizii.

„Majoritatea iranienilor de aici nu s-au convertit din motive de credinţă”, a spus Heydari. „Ei doresc doar să rămână în Germania.”

Atunci când sunt întrebaţi, refugiaţii mărturisesc că s-au convertit din convingere, însă o femeie din Iran a recunoscut că a reușit să convingă mai mulţi conaţionali de-a ei să accepte convertirea pentru a-și spori șansele obţinerii azilului. Nu recunosc existenţa acestei motivaţii de teama unei eventuale expulzări. Oricum, riscurile convertirii rămân, pericolul continuând să subziste în ţara de origine. De aceea candidaţii la botez refuză să își spună public numele pentru a evita eventuale persecuţii asupra celor rămași acasă.

Luteranii, în vogă

Pentru pastorul Martens, motivaţia convertirii lor nu este deloc importantă. „Îi primesc pe acești oameni deoarece cred că, venind aici, au șansa de a se schimba, în ciuda motivaţiei iniţiale pentru a face acest lucru”, a spus pastorul. A recunoscut că din cei recent creștinaţi numai 10% nu se mai întorc în biserică.

Mulţi dintre candidaţii lui Martens vin de la distanţe apreciabile, vestea că botează musulmani răspândindu-se cu rapiditate. După o perioadă de 3 luni de „curs intensiv” în tainele creștine, solicitanţii pot să devină nu doar creștini, ci sunt chiar ajutaţi de pastor să obţină mai repede dreptul de azil.

În timp ce alte biserici din Germania se luptă cu numărul din ce în ce mai mic al credincioșilor, pastorului Martens i-a crescut congregaţia în ultimii doi ani de la numai 150 de enoriași la 600. Mai mult, susţine că mai are pe lista de așteptare încă vreo 80 de persoane, majoritatea iranieni, dar și câţiva afgani. Și alte comunităţi creștine din Germania, printre care bisericile luterane din Hanovra și Renania, au raportat, de asemenea, un număr tot mai mare de iranieni care solicită botezul.

Provocări

Date oficiale cu privire la numărul de musulmani care s-au convertit în Germania în ultimii ani nu există, fiindcă fenomenul este oarecum nou. Însă se înţelege de la sine că acești convertiţi sunt o minoritate în comparaţie cu totalul de 4 milioane de musulmani din ţară. Odată cu noul val de imigranţi, este posibil să apară și date noi.

Ceea ce surprinde este că iranienii se convertesc preponderent în bisericile protestante, sesizează editorii de la Patheos. De ce nu și la catolici? În opinia lor, aderarea la Biserica Catolică este mai dificilă și necesită mai mult timp. Iar pentru refugiaţi, timpul este extrem de preţios.

O scurtă privire în istorie arată că fenomenul nu este deloc nou. În Evul Mediu, mulţi evrei au preferat să adopte creștinismul, crezând că așa vor fi în siguranţă. Asta a dus la apariţia unei noi categorii sociale: conversos, sau noii creștini. În Spania, li se spunea marranos („porci”), fiind o formulă profund jignitoare prin care se dorea diferenţierea acestora de cei care practicau creștinismul din convingere. Nu puţine au fost cazurile în care evreii convertiţi continuau să practice în secret iudaismul. Scăpând însă de restricţiile ce le fuseseră impuse din cauza apartenenţei la iudaism, au putut primi funcţii politice importante. Mai târziu, au fost aprig persecutaţi de Inchiziţie, care îi acuza de falsă convertire.

Deci islamicii ajunși în Germania nu recurg acum la o tactică originală și, mai mult decât atât, situaţia lor nu este deloc comparabilă cu cea a concetăţenilor lor care și-au asumat riscul convertirii în ţara de origine. Cazuri de acest gen au fost menţionate de presă. Prin comparaţie, opţiunea refugiaţilor de a trece la creștinism odată ajunși în Europa este discutabilă. Totuși „cine știe dacă acești noi creștini nu sunt motivaţi de teamă și oportunism sau de fuga de martirajul pe care îl oferă regiunea lor ori de o combinaţie a celor două?” conchid editorialiștii de la Patheos. Sunt întrebări-dilemă în spatele cărora se poate citi complexitatea fenomenului și dificultatea decriptării cu precizie a motivaţiilor umane. Din această perspectivă, poate că așteptările pastorului luteran nu sunt tocmai fanteziste.

DISTRIBUIE: