Convertire din iubire de pantofi? Tentativa unei biserici taiwaneze

1100

Biserica pe care au construit-o anul acesta autorităţile din orașul taiwanez Jaiyi este oricum, numai ușor de uitat, nu. Luând forma unui pantof cu toc înalt, lăcașul de închinare ar fi menit, spun reprezentanţii districtului, să atragă cât mai multe femei la biserică.

Pe 8 februarie, autorităţile din districtul taiwanez Jaiyi vor inaugura o piesă nouă în arhitectura religioasă a orașului: o biserică strălucitoare și înaltă, în formă de pantof. Potrivit Daily Mail, care citează o televiziune chineză, clădirea ar fi formată din nu mai puţin de 320 de panouri uriașe de sticlă albastră, montate pe o structură metalică. Geografic, biserica este localizată chiar pe coasta nisipoasă a Taiwanului, în zona de sud-vest.

Purtătorul de cuvânt al primăriei, Zheng Rongfeng, nu ar fi explicat metafora din spatele conceptului arhitectural, însă ar fi precizat că edificiul cuprinde circa 100 de elemente personalizate pentru a satisface cerinţele vizitatorilor de sex feminin. Între acestea, „băncuţe pentru iubiţi, frunze de arţar, fursecuri și prăjituri – toate, ideale pentru fotografii romantice”.

Deși reporterii nu au reușit să afle cărei religii/confesiuni aparţine biserica, cert este că în ultimul timp bisericile par să apeleze tot mai mult la tertipuri pentru a-i atrage pe enoriași.

Că e vorba de Church-in-a-Pub sau de wiki-închinare, multe dintre iniţiativele de a transmite, într-o manieră relevantă, mesajul religios eșuează într-o mcdonaldizare a vieţii bisericii, pe care diverși analiști au găsit motive să o condamne. „Mâncare rapidă. Mașini rapide. Biserici… rapide? (…) Nu mai sesizăm cât de repede am capitulat, în structurile și în practicile din bisericile noastre, în faţa unei culturi a vitezei fără reflecţie, a unei dezumanizări eficiente și a izolaţionismului”, notează autorii cărţii Slow Church, Christophen Smith și John Pattison.

Ca răspuns la problema scăderii numărului de membri în bisericile creștine, alţii au propus o abordare postmodernă a misiunii de evanghelizare, spunând că omul momentului este mai degrabă convins de o comunitate iubitoare și preocupată de societatea în care trăiește; că un postmodern vine la Christos prin relaţiile trainice pe care le stabilește cu cei din jur, prin mini-decizii și prin „probarea creștinismului“.

„Sigur, ca evangheliști, noi trebuie să ne contextualizăm mesajul, să îl adaptăm pentru urechile celor cu care vorbim”, subliniază teologi precum americanul Timothy Keller. Însă, la un moment dat, ideea lor că „e adevărat doar ce funcţionează pentru mine“ va trebui pusă sub semnul întrebării. E nevoie ca pragmaticul să își schimbe profund perspectiva asupra lumii ca să poată să rămână creștin. Pentru că, de ajuns poate ajunge creștin, însă pentru a și rămâne așa trebuie să asiste la o bătălie de forţă între Evanghelie și individualism, a conchis teologul.

Foto: Instagram