Tell The World (TTW) este o producţie cinematografică recentă, cu un subiect istoric unic: originea adventiștilor de ziua a șaptea în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Este prima dramatizare istorică de acest gen, care evocă cele două momente ale genezei adventiste: (1) mișcarea adventistă interconfesională dintre anii 1831 și 1844, lansată de predicatorul baptist William Miller, culminând cu marile deziluzii din primăvara și din toamna anului 1844; (2) formarea confesiunii Adventiste de Ziua a Șaptea în creuzetul tensiunilor dintre dezamăgiri și speranţe, dintre dezorientare și orientarea după Scripturi, în anii 1844-1874.[1]

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24437_pmFilmul, de lung metraj (110 minute), a fost produs de Adventist Media Network Studios, din Sydney, Australia, avându-l ca regizor pe Kyle Portbury, sub îndrumarea lui Allan Lindsay, producătorul seriei Keepers of the Flame (1989 – Păzitorii luminii, rom.), care a lucrat în colaborare cu George Knight şi James R. Nix, cunoscuţi ca specialişti în domeniul istoriei adventismului. Scenariul, cuprinzând peste 200 de scene, a fost realizat de Aaron Hartzler, care a colaborat și cu Jim Lounsbury și Behren Schulz.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24502_pmFilmările au fost realizate acum doi ani în trei locaţii, în mod special în Upper Canada Village, Ontario. Muzica filmului este originală, potrivită contextului și impresionantă. Câteva trailere pot fi vizionate pe YouTube. Este cel mai mare film care s-a turnat în ultimii cinci ani în Ottawa.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24522_pmÎn această dramă istorică joacă 97 de actori, la care s-au adăugat peste 1.000 de figuranţi. Au lucrat la filmări 157 de profesioniști. În rolurile principale sunt Bill Lake (William Miller), Michael Mancini (Joshua Himes), Tommie-Amber Pirie (Ellen Harmon), Stephen MacDonald (James White), Timothy Paul Coderre (Joseph Bates), Mark Slacke (Hiram Edson) și alţii, adăugându-și la palmaresul profesional roluri umane realiste, profunde, care definesc nu doar istoria unei confesiuni, ci un moment semnificativ din istoria creștinătăţii americane și universale.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24656_pmFilmul acoperă peste 60 de ani de evenimente memorabile. Începând cu bătălia de la Plattsburgh, care l-a determinat pe căpitanul William Miller să tatoneze drumul înapoi spre Dumnezeul creștin pe care Îl abandonase în tinereţe, până în 1844, filmul descrie 30 de ani de experienţă, cercetare și mărturisire a credinţei, care au făcut din fostul liber-cugetător ceva mai mult decât un predicator baptist autorizat: un pionier al celei mai ample și mai sonore mișcări interconfesionale din acea perioadă, care a trezit în așteptarea lui Hristos peste 100.000 de oameni.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24719_pm

Următorii 30 de ani reprezentaţi în film (1844-1874) descriu nașterea și dezvoltarea unei noi confesiuni religioase, care a început ca o ramură a adventismului millerit, regrupând la început câteva familii din mișcarea millerită și apoi dezvoltându-se până la circa 5.000 de membri, în 1874, când a fost trimis în Europa primul teolog și misionar adventist oficial.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24721_pmDincolo de fondatorii Bisericii Adventiste (James White, Joseph Bates, John Andrews etc.), care erau tineri în majoritate, sufletul acestei noi mișcări a fost Ellen Gould Harmon, o adolescentă metodistă[2] firavă și hiperconștiincioasă, care avea viziuni extatice supranaturale. După vârsta de 18 ani, în urma căsătoriei cu predicatorul James Springer White (24 ani), influenţa ei asupra mișcării a crescut. Chiar dacă nu a fost niciodată aleasă sau recunoscută ca lider oficial, sfaturile și instrucţiunile pe care le primea adesea pe cale supranaturală, precum și articolele și cărţile scrise, au făcut din ea principalul mentor al noii mișcări. Actriţa Tommie-Amber Pirie a reușit să intre convingător și sensibil în rolul lui Ellen G. Harmon (White).[3]

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24701_pmIniţiativa realizării acestui film a aparţinut Uniunii Adventiste din Australia, care a făcut și primii pași din punct de vedere financiar. Producerea filmului a fost subvenţionată de Diviziunea Pacificul de Sud, precum și de Conferinţa Generală – centrul mondial administrativ al Bisericii Adventiste, din Silver Spring, Maryland. Diverși reprezentanţi ai Bisericii Adventiste și-au arătat aprecierea faţă de producţie[4] și din toate ţările se așteaptă lansarea filmului.

Tell The World a fost creat cu intenţia de a trezi un interes universal și se prevede că filmul va fi disponibil în multe limbi, urmând să fie transmis la scară mondială prin reţeaua globală de televiziune adventistă Hope Channel. Ted Wilson, Președintele Conferinţei Generale, care este forul administrativ mondial al Bisericii Adventiste, a afirmat: „Conform convingerii noastre comune, cred că acest film va fi o puternică încurajare spirituală pentru poporul lui Dumnezeu și pentru marele public.”

Istoricul George Knight speră ca, pe baza așteptatului succes al fimului Tell The World, să se poată produce ulterior un altul, care să continue istoria adventiştilor de după 1874, până la 1915, pentru că există o documentaţie istorică foarte bogată pentru această perioadă.

Mai mult despre Portbury și istoria filmului

Kyle Portbury, care își leagă numele de producerea filmului Tell The World, este regizor de film și televiziune la Adventist Media Network, în Australia. În 2011 a lucrat la producerea filmului Beyond the Search, un serial cu caracter spiritual, filosofic. De asemenea, a fost implicat și în alte proiecte adventiste, cum ar fi filmul medical educativ Complete Health Improvement Programs (CHIP). Portbury este adventist de o viaţă. Este actor profesionist, urmând cursurile la The Drama Centre, din Londra, iar în ultimii zece ani a fost regizorul unor producţii de diferite dimensiuni, pentru cinematograf sau pentru TV, însă nu numai pentru Biserică. Unele dintre aceste producţii au fost recunoscute și premiate.

În vederea realizării filmului, Portbury a studiat el însuși documente despre toţi pionierii fondatori, precum și scrierile lor, o mulţime de cărţi și scrisori. A studiat de asemenea istoria și spiritualitatea bisericilor din care proveneau acești pionieri. A studiat cultura americană din Noua Anglie a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, pentru a înţelege viaţa de toate zilele a acelor oameni. A petrecut doi ani în asemenea pregătiri, consultându-se și cu istorici universitari.

Portbury afirmă că realismul istoric al filmului ne poate ajuta să depășim mitologia populară care s-a acumulat timp de 175 de ani, fie că vorbim despre o mitologie ostilă, fie de una sacră, idealizantă. Părinţii fondatori sunt prezentaţi așa cum au fost, sub toate aspectele umane, fără aureola pe care a adus-o timpul și de asemenea fără deprecierile gratuite pe care unii critici le repetă. Adevărul este singurul care contează până la urmă.

Actorilor li s-a pus la dispoziţie suficientă documentaţie, dincolo de rolul specific. De exemplu, Tommie Pirie, care a jucat rolul lui Ellen White, pe lângă faptul că a luat legătura cu istoricii adventiști, a citit personal diverse cărţi, scrisori și alte scrieri semnate de Ellen White. A frecventat chiar adunările Bisericii Adventiste (în Toronto), pentru a înţelege spiritualitatea adventiștilor. Actriţa a declarat că vizitarea bisericii din Toronto a fost una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţă.

Artiștii și toţi cei implicaţi în realizarea filmului au fost foarte bucuroși că au colaborat cu o companie de film care le-a dat timp de recuperare a forţelor, de vineri seara până sâmbătă seara. Angajaţii erau obișnuiţi cu producători care îi puneau la lucru 18 ore pe zi, șapte zile pe săptămână.

Portbury își afirmă speranţa că acest film va avea un impact în primul rând asupra comunităţii de credinţă a cărei istorie este reprezentată. „Aceasta este identitatea noastră: noi avem încredere în Dumnezeu. Orice altceva este zgomot de fond.”rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24740_pm

Filme adventiste și despre adventiști

Filmul artistic poate deveni un puternic instrument documentar când este respectat adevărul istoric. De fapt, Tell The World nu este primul film adventist. Păzitorii luminiieste un serial documentar pe tema decăderii și redescoperirii adevăratului creștinism, în viziunea best-sellerului Tragedia veacurilor (The Great Controversy, orig.), de Ellen G. White.[5] S-au făcut de asemenea filme despre adventiști, de exemplu, documentarul The Adventists Trilogy, al lui Martin Doblemeier. Acest documentar a fost recenzat și de Christianity Today.

Un film artistic care îl are în centru pe eroul adventist Desmond Doss este Hacksaw Ridge, produs de Mel Gibson. Filmul descrie aventurile absolut incredibile ale unui soldat american, necombatant, care aflat pe front ca medic, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a salvat vieţile a 75 de soldaţi numai într-o singură bătălie.[6] Când a primit Medalia de Onoare a Statelor Unite din mâna președintelui Harry Truman, Doss era primul necombatant pe motive de conștiinţă ale cărui merite erau astfel recunoscute. Hacksaw Ridge va fi lansat în premieră internaţională pe data de 4 noiembrie 2016.

Ce sens are adventismul în lumea noastră?

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24750_pmEste adevărat că lumea e plină de lucruri irelevante. Dar întrebarea mă ispitește să aduc în atenţie replica marelui apostol al păgânilor, cu referire la creștinism: Dumnezeu a ales lucrurile dispreţuite ale lumii, ba chiar și lucrurile care nu sunt, ca să le facă de rușine pe cele care sunt – 1 Corinteni 1:28.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24757_pmNu ar fi pentru prima dată în istorie când o mișcare religioasă, puternic contestată la început, devine populară după o perioadă de acomodare reciprocă. Dintr-o sectă iudaică, urâtă și persecutată atât de evrei, cât și de păgâni, creștinismul a devenit religie de stat, preferată de împăraţi și de mulţimi. Diverse biserici moderne, care astăzi privesc de sus pe suratele lor mai tinere, au avut de asemenea începuturi modeste.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24802_pm„Cine dispreţuiește ziua începuturilor modeste?” (Zaharia 4:10), striga profetul, încurajându-i pe repatriaţii care trudeau să zidească templul Dumnezeului Cerului, în condiţii cât se poate de dificile. „De când aţi apărut prin preajmă? Noi suntem aici de două mii de ani!” Alţii sunt tot pe undeva pe aici, de mai multe milenii, dar, până la urmă, vârsta nu este cea mai căutată calitate, nici chiar de ochii lui Dumnezeu. De atâtea ori în istoria biblică, Dumnezeu a preferat pe al doilea sau chiar pe ultimul, în locul fratelui mai mare, care după tradiţie avea dreptul sacru.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24805_pmMerită să recitiţi povestea Cenușăresei. Asemenea regelui Solomon din Cântarea Cântărilor, Prinţul Apocalipsei o refuză pe împărăteasa înzorzonată cu aur și diamante, care a învăţat să se folosească de împăraţii lumii, și alege o minoritate vizibilă și hulită, care brusc apare la balul împărătesc îmbrăcată în lumina soarelui și cu stele pe cap. Este tânără și, în același timp, cea mai veche.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24829_pmAdventismul însă nu a apărut pentru a-și da importanţă. Pretenţiile omenești, fie legitime, fie sfinte infatuări, nu contează până la urmă. Dumnezeu are în mână și legea, și zarul și Lui îi aparţine judecata finală. Dincolo de instituţiile benefice, dincolo de imaginea social-politică a mișcării, adventiștii cred că valoarea cea mai importantă a lor nu stă în identitatea şi istoria lor, cu performanţe și eșecuri, ci în mesajul pe care îl reprezintă şi îl transmit pe orice cale: „Evanghelia Veşnică” – adică aceea dintotdeauna (vezi Apocalipsa 14:6-12; Galateni 1:7-8), care spune adevărul despre originile lumii și despre finalitatea ei; despre Dumnezeu și despre om; despre steagul celor două imperative cardinale ale Scripturii, care condiţionează mântuirea: „poruncile lui Dumnezeu și credinţa în Iisus” 9Apocalipsa 14:12, după: Traduction Oecumenique de la Bible, New English Translation, New Jerusalem Bible, New American Standard Version etc).

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24832_pmAdventiștii nu neagă valoarea spirituală a altor credincioși, dar ei înţeleg că numai Biblia este descoperirea specială a lui Dumnezeu și standardul religios la îndemâna tuturor și că toţi aceia care au avut acces la Sfânta Scriptură vor fi judecaţi după această normă.

rsz_screen_shot_2016-09-30_at_24835_pmDincolo de nevoia de a-și aduce contribuţia lor de „sare” la asezonarea societăţii (pentru că adevăratul creștin „sare” la nevoie!), adventiștii cred că sensul existenţei lor religioase nu este o simplă nuanţă în spectrul postmodern, ci este respectul datorat Creatorului, care este în același timp și Desăvârșitorul credinţei și speranţei noastre. Și, pentru că ei cred că profeţiile biblice anunţă sfârșitul apropiat al lumii, odată cu a doua venire a lui Hristos, care va încuia definitiv porţile mântuirii, fac tot ce pot, și uneori chiar ce nu pot, pentru a avertiza și evangheliza orice suflet de pe mapamond.

Footnotes
[1]„Principalele informaţii pe acest subiect au fost preluate din Adventist Review, 21 sept. 2016, www.adventistreview.org/1521-23; Tell The World Film www.telltheworldfilm.org și din articolul «Tell the World Coming to a Screen Near You», de Alita Byrd, din Spectrum, 1 oct. 2015, http://spectrummagazine.org/article/2015/10/01/tell-world-coming-screen-near-you”.
[2]„Metodiștii sunt creștini evanghelici rigoriști care provin din mișcarea de trezire pietistă din cadrul Bisericii Episcopale (Anglicane), la iniţiativa fraţilor John și Charles Wesley (c. 1730) și a unor colegi de-ai lor. Spre deosebire de alţi evanghelici, metodiștii puneau accent pe sfinţirea vieţii, pe desăvârșirea morală, incluzând viaţa de rugăciune și slujire, temperanţa (combaterea alcoolismului, încurajarea vegetarianismului), combaterea viciilor, încurajarea postului și slujirea semenilor în nevoie. Metodismul a încurajat muzica religioasă și ridicarea claselor defavorizate, a fost un puternic factor social, militant împotriva sclavagismului și în favoarea echilibrului social, a ferit Anglia de o revoluţie violentă asemenea celei din Franţa, a dus la o reformă a condiţiilor de viaţă penitenciară. S-a dezvoltat prin organizarea de predicatori de districte, organizaţi pe conferinţe (federaţii), în care se călătorea călare și se vestea Evanghelia cu mijloace modeste. (Vezi „John Wesley, pe wikipedia.org.)  Adventiștii de ziua a șaptea moștenesc multe dintre aceste trăsături, în mare parte datorită faptului că unii dintre pionierii fondatori au fost metodiști. Din nefericire, metodismul a devenit între timp mai relaxat și mai liberal, tendinţă cu care se confruntă toate bisericile.”
[3]„Experienţele spirituale, activitatea și teologia lui E.G. White pot fi studiate după următoarele surse: Life Sketches of Ellen G. White (autobiografie), ; Denis Fortin și Jerry Moon (ed.), The Ellen G. White Encyclopedia, Review and Herald, 2014; George R. Knight, Ellen White: femeia din spatele profetului; Lumea lui Ellen White; Să o cunoaștem pe Ellen White, apărute la Editura Viaţă și Sănătate”.
[4]„Cunoscutul evanghelist mondial Mark Finley, editor general al revistei Adventist Review; profesorul Michael Campbell, de la Institutul Adventist Internaţional din Filipine. Articolul lui Campbell a fost tradus pentru pagina de informaţii a Bisericii Adventiste din România.”
[5]„Cartea poate fi găsită online în limba engleză sau în limba română; sau la Editura Viaţă și Sănătate, în versiune tipărită.”
[6]„Vezi «Hacksaw Ridge» și «Desmond Doss» pe wikipedia.org. Vezi site-ul filmului; Andrew McChesney, Adventist Review.”

Note

„Principalele informaţii pe acest subiect au fost preluate din Adventist Review, 21 sept. 2016, http://adventistreview.org/1521-23; Tell The World Film http://telltheworldfilm.org și din articolul «Tell the World Coming to a Screen Near You», de Alita Byrd, din Spectrum, 1 oct. 2015, http://spectrummagazine.org/article/2015/10/01/tell-world-coming-screen-near-you”.
„Metodiștii sunt creștini evanghelici rigoriști care provin din mișcarea de trezire pietistă din cadrul Bisericii Episcopale (Anglicane), la iniţiativa fraţilor John și Charles Wesley (c. 1730) și a unor colegi de-ai lor. Spre deosebire de alţi evanghelici, metodiștii puneau accent pe sfinţirea vieţii, pe desăvârșirea morală, incluzând viaţa de rugăciune și slujire, temperanţa (combaterea alcoolismului, încurajarea vegetarianismului), combaterea viciilor, încurajarea postului și slujirea semenilor în nevoie. Metodismul a încurajat muzica religioasă și ridicarea claselor defavorizate, a fost un puternic factor social, militant împotriva sclavagismului și în favoarea echilibrului social, a ferit Anglia de o revoluţie violentă asemenea celei din Franţa, a dus la o reformă a condiţiilor de viaţă penitenciară. S-a dezvoltat prin organizarea de predicatori de districte, organizaţi pe conferinţe (federaţii), în care se călătorea călare și se vestea Evanghelia cu mijloace modeste. (Vezi „John Wesley, pe wikipedia.org.)  Adventiștii de ziua a șaptea moștenesc multe dintre aceste trăsături, în mare parte datorită faptului că unii dintre pionierii fondatori au fost metodiști. Din nefericire, metodismul a devenit între timp mai relaxat și mai liberal, tendinţă cu care se confruntă toate bisericile.”
„Experienţele spirituale, activitatea și teologia lui E.G. White pot fi studiate după următoarele surse: Life Sketches of Ellen G. White (autobiografie), ; Denis Fortin și Jerry Moon (ed.), The Ellen G. White Encyclopedia, Review and Herald, 2014; George R. Knight, Ellen White: femeia din spatele profetului; Lumea lui Ellen White; Să o cunoaștem pe Ellen White, apărute la Editura Viaţă și Sănătate”.
„Cunoscutul evanghelist mondial Mark Finley, editor general al revistei Adventist Review; profesorul Michael Campbell, de la Institutul Adventist Internaţional din Filipine. Articolul lui Campbell a fost tradus pentru pagina de informaţii a Bisericii Adventiste din România.”
„Cartea poate fi găsită online în limba engleză sau în limba română; sau la Editura Viaţă și Sănătate, în versiune tipărită.”
„Vezi «Hacksaw Ridge» și «Desmond Doss» pe wikipedia.org. Vezi site-ul filmului; Andrew McChesney, Adventist Review.”