Papa Francisc, despre secretul „bateriei” creștinului

50

Creștinul nu trăiește pentru el însuși. Această concluzie recentă a suveranului pontif poate suna banal, neaducând nimic nou în ecuaţie, însă afirmaţia lui Francisc are darul de a ne aduce aminte că forţa creștinului nu rezidă în faptele bune pe care le face, dacă acestea nu sunt însoţite de un ingredient vital.

„Luminează cu lumina ta, dar ferește-te de ispita de a te lumina pe tine însuţi! Este un lucru urât, este într-un anumit sens spiritualitatea de oglindă: mă luminez pe mine. Ferește-te de ispita de a te vindeca pe tine însuţi. Fii lumină pentru a lumina, fii sare pentru a da gust și a păstra!” Prin aceste cuvinte, papa Francisc i-a avertizat pe enoriașii prezenţi la capela Casei Santa Marta din Vatican că trebuie să își stabilească drept obiectiv să nu ajungă sare fără gust și a adăugat, conform Radio Vatican, că este necesar să învingă ispita unei spiritualităţi închise în ea însăși, prin care se caută beneficul propriu, nu iluminarea celorlalţi.

Comentând Evanghelia, Pontiful a prezentat o reflecţie bazată pe cele două cuvinte-cheie: lumină și sare. Papa a insistat asupra faptului că Iisus vorbește întotdeauna în cuvinte simple și face comparaţii ușoare pentru ca toţi să Îi înţeleagă mesajul. Pentru Francisc, un creștin autentic nu are prea multe alternative: cine Îl urmează pe Iisus trebuie să fie lumină și sare. Aceasta în condiţiile în care niciuna nu există pentru sine: lumina este pentru a-i lumina pe alţii, sarea este pentru a da gust și a conserva, a păstra, spre binele altora.

De unde poate fi însă luată resursa care să ducă la această implicare susţinută a creștinului? „Bateria prin care creștinul trăiește misiunea de a fi lumină a lumii este rugăciunea”, a spus papa. Francisc nu s-a limitat la aceste remarci, continuând să avertizeze asupra faptului că o viaţă activă în scopuri bune, dar neînsoţită de o viaţă de rugăciune, este irosită, în ciuda rezultatelor benefice pe care le poate aduce. Papa este convins că „poţi să faci multe lucruri, multe fapte, chiar fapte de milostenie, poţi să faci atâtea lucruri mari pentru Biserică – o universitate catolică, un colegiu, un spital – și îţi vor face un monument ca binefăcător al Bisericii, dar dacă nu te rogi, acela va fi umbrit sau întunecos. Câte opere devin întuneric din lipsă de lumină, din lipsă de rugăciune?! Ceea ce susţine, ce dă viaţă luminii creștine și luminează este rugăciunea.”

Nu doar lumina este evidenţiată în mesajul rostit de Hristos. La rândul ei, nici sarea nu există pentru a-şi da gust sieși: „Sarea devine sare când se dăruiește. Aceasta este o altă atitudine a creștinului: a se dărui, a da gust vieţii altora, a da savoare lucrurilor prin mesajul Evangheliei. A se dărui. Nu a se păstra. Sarea nu este pentru creștin, este pentru a o dărui. Creștinul o are ca să o dăruiască. E interesant acest lucru: atât lumina, cât și sarea sunt pentru ceilalţi, nu pentru sine. Lumina nu se luminează pe sine, sarea nu-şi dă gust sieși.”

DISTRIBUIE: