În timp ce lumea religioasă așteaptă cu nerăbdare vizita papei în unele orașe americane, un sondaj de opinie vine cu o surpriză greu de ignorat. Mulţi dintre catolicii americani nici măcar nu au auzit de acest eveniment. Cum este posibil acest lucru, în contextul popularităţii foarte mari a actualului suveran pontif printre catolici, și nu doar printre ei?

Potrivit unui sondaj recent, realizat de  Public Religion Research Institute în parteneriat cu Religion News Service, majoritatea americanilor (52%) și aproape o treime dintre catolici (31%) afirmă că nu au auzit despre vizita papei care se va desfășura în luna septembrie în Philadelphia, New York și Washington DC. Este greu de crezut că acest fapt este posibil, însă el se înscrie pe linia unui anumit mod de raportare la fenomenul religios.

Iubit, dar în mod confuz

Paradoxul este consistent, în condiţiile în care cifrele indică, totuși, o cotă de popularitate foarte ridicată a papei. În ansamblu, 67% dintre americani și 90% dintre catolicii din SUA au o părere favorabilă despre activitatea lui Francisc. În plus, mulţi dintre respondenţi i-au atribuit acestuia trăsături remarcabile. La solicitarea de a descrie în propriile cuvinte cum îl percep pe liderul catolic, cei mai mulţi respondenţi l-au identificat prin termeni neutri, dar 27% au ales sintagme pozitive, numindu-l „umil“, „plin de compasiune“ și „grijă“.

Popularitatea papei este și mai evidentă atunci când este este pusă în contrast cu percepţia americanilor faţă de biserica instituţionalizată. Astfel, 25% dintre americani o asociază preponderent cu trăsături negative, cum ar fi „dogmatică“ sau „ipocrită“ sau „prea preocupată de bani“. Doar 9% dintre americani au etichetat pozitiv biserica, referindu-se, de exemplu, la activitatea sa caritabilă. Cu alte cuvinte, papa este iubit, dar nu și biserica pe care o slujește.

De asemenea, majoritatea împărtășește priorităţile sale, preocuparea pentru cei săraci, pentru mediu și dezechilibrele economice. Cu toate acestea, 1 din 5 catolici a declarat că nu cunoaște care sunt punctele de vedere ale papei. Chiar și atunci când au impresia că le cunosc, de multe ori le-au înţeles greșit. Un exemplu în această direcţie este confuzia asupra căsătoriei între persoanele de același sex. Francisc nu a schimbat poziţia oficială a Bisericii Catolice, pentru a accepta legalizarea acesteia. Cu toate acestea, mulţi catolici din SUA (38%) cred că papa este în favoarea redefinirii familiei.

Confuzia poate fi generată și de faptul că oamenilor le place să creadă că papa – celebru și pentru comentariul său „Cine sunt eu să judec?“ (cu referire chiar la homosexuali) – are aceeași opinie ca a lor. De aceea, 49% dintre catolicii care militează pentru căsătoria între persoanele de același sex consideră că au un susţinător puternic în actualul suveran pontif.

Implicaţii

Atitudinile diferite faţă de papă reflectă, pe de o parte, complexitatea bisericii din SUA. Catolicii nu sunt divizaţi doar din punct de vedere etnic sau geografic. Ei, de asemenea, diferă în privinţa modului în care percep biserica, rolul ei în viaţa lor, în politică și în societate.

„Există o singură Biserică Catolică în lume, dar un antropolog de pe Marte care ar ateriza în Statele Unite azi ar vedea două biserici“, a spus Robert Jones, președinte al PRRI. Una este conservatoare, cealaltă este tânără și mai liberală.

De aici derivă și una dintre provocările fundamentale pentru Francisc cu ocazia vizitei sale apropiate pe tărâm nord-american. Dincolo de mesajele pe care publicul larg le așteaptă cu febrilitate, merită de urmărit în ce măsură va reuși papa să își aproprie enoriașii, nu doar pe cei extrem de entuziaști, ci și pe cei a căror relaţie cu biserica instituţionalizată este la cote minime. Astfel, vizita papei ar putea constitui începutul unui nou reviriment spiritual pentru aceștia din urmă. Sau poate că nu.

Practic, unii catolici (dar nu doar ei) au o problemă de relaţionare cu imaginea actualului papă. Aproape că îl venerează, dar nu îl și urmează. „Americanii se raportează la papa Francisc ca la o celebritate – chiar și atunci când nu știu care sunt convingerile sale sau cum acţionează“, a declarat Jones.

Întrebarea care persistă, susţine Jones mai departe, este dacă „papa Francisc va fi la fel ca Dalai Lama. Toate lumea are sentimente calde pentru el, dar asta nu presupune că are și de gând să frecventeze vreun centru de meditaţie budist“. Fluenţa de public care va însoţi vizita papală poate fi anticipată încă de pe acum ca fiind  una covârșitoare. Să fie acesta semnul unui reviriment religios pe pământ american sau doar un alt gen de spectacol de care americanii, de regulă, nu sunt străini? De data aceasta, „vedeta“ va fi una din sfera religioasă, însă va reuși papa să genereze reverberaţii de ordin interior în masa participantă?

Concluzia lui Jones este provocatoare, fiindcă ea confirmă o atitudine specific umană care poate fi interpretată eronat. Tendinţa de a evalua credinţa unora prin cota de popularitate a altora este o capcană în care se poate cădea foarte ușor. Această popularitate riscă să se prăbușească în momentul în care nu mai coincid opiniile și așteptările.

Istoria a înregistrat o sumedenie de cazuri de popularitate accentuată, fără ca oamenii care au susţinut-o să fie dornici să urmeze și principiile celui pe care au declarat că îl adoră. Nu este doar situaţia lui Dalai Lama, de care vorbește Jones. Cazul cel mai elocvent în această privinţă care poate fi invocat este chiar  Iisus Christos. Cota Sa de popularitate a fost indiscutabilă. Masele L-au căutat asiduu. Cei apropiaţi și-au declarat fidelitatea, dar asta nu i-a împiedicat să Îl abandoneze. Este o demonstraţie a faptului că mulţimile pot ușor să urmeze temporar  pe cineva fără ca asta să presupună și transformări profunde ale sinelui.

Peisajul religios este viu colorat în secvenţe și atitudini de acest gen. Mulţimi care se înghesuie în jurul unor personaje de notorietate (nu neapărat în viaţă) pot denota multă religiozitate și profunzime spirituală, însă, analizând și prin prisma situaţiei de acum a papei Francisc, putem concluziona că natura umană este oscilantă și nu întotdeauna dispusă să se ghideze după principii ferme. Oamenii se pot înghesui în jurul unor persoane, le pot chiar adula, dar acest lucru nu înseamnă că le vor urma convingerile.

Practic, celebritatea unui personaj religios nu presupune neapărat și faptul că mulţimea este dispusă să îi accepte valorile. Nu este exclus să asistăm cât de curând la o nouă punere în scenă cu mari mulţimi de oameni invadând străzile americane pentru a se delecta cu imaginea publică a unui papă perceput mai degrabă ca un star decât ca o sursă de inspiraţie.

 

DISTRIBUIE: