Don Greenberg aștepta cu nerăbdare să se adreseze colegilor săi cu ocazia absolvirii Universităţii Binghamton. Cu sufletul la gură, aștepta programarea marelui moment când o veste rea l-a lăsat fără replică. Trebuia să ţină discursul într-o zi de sâmbătă.

„Minunat!” a fost singurul cuvânt pe care a reușit să îl rostească, având în voce o ușoară ironie și sufletul, răvășit. Pentru mulţi, ziua programată nu ar presupune nicio problemă, nu însă și pentru Greenberg. Este evreu, unul chiar ortodox, iar ziua în care trebuia să ţină discursul este sâmbăta, Sabatul.

Și care ar fi problema? Păi conform RNS, evreii ortodocși nu pot utiliza electricitatea în ziua de Sabat, din cauza unei interdicţii vechi legate de aprinderea focului. Adresându-se prin intermediul microfonului, vocea lui ar fi pus în funcţiune circuitele electrice de pe placa de sunet, ceea ce nu este cușer. Greenberg știa bine acest lucru și directorul școlii evreiești din Bronx i l-a confirmat.

Apoi alţi rabini i-au spus că nu ar fi nicio problemă dacă ar vorbi cu un microfon mic, unul care nu necesită să fie activat. Însă, dacă vocea lui pune în funcţiune luminile de pe tabloul de sunet, atunci intră în conflict cu legea evreiască.

Șansa lui Greenberg

Problema a fost rezolvată într-o manieră ingenioasă. Chiar în această sâmbătă, cei 2.500 de studenţi, împreună cu familiile lor, se vor întâlni în nordul statului New York, în campusul universitar, iar Greenberg se va adresa foștilor lui colegi. Nu este vorba de un compromis, nici de o renunţare la convingerile sale. Tânărul evreu se va adresa de pe un ecran gigantic. A fost înregistrat într-un studio al universităţii, cu trei zile înaintea evenimentului.

Cum de s-a ajuns la această soluţie? Binghamton, o aripă a Universităţii Statului New York, putea rezolva problema microfonului, dar nu și a tabloului de sunet. În consecinţă, unul dintre oficialii universităţii a venit cu ideea ca Greenberg să își înregistreze discursul pe același podium spre care va privi liniștit în cursul zilei de sâmbătă.

Discursul

Este un discurs despre importanţa stabilirii unor obiective cu sens, iar introducerea explică tocmai de ce stă în faţa colegilor vizionând în tăcere împreună cu ei propriul discurs. „Deci, acest lucru este ciudat”, își începe expunerea. Apoi continuă să explice cum, în cursul zilei de Sabat, el trebuie să se retragă din activităţile cotidiene și să evite gătitul, condusul mașinii și chiar folosirea unui microfon.

„Sunt nespus de recunoscător școlii pentru faptul că a trecut acest obstacol și a înţeles această parte centrală a vieţii și s-a asigurat că pot ţine încă un discurs semnificativ pentru clasa Watson 2015”, a fost una dintre declaraţiile pline de satisfacţie ale studentului.

Interdicţia la loc de cinste

Acest episod ar putea fi analizat din cel puţin trei perspective. Prima are legătură cu motivaţia refuzului. Situaţia în sine ne duce cumva cu gândul la perioada lui Iisus Christos, când cele 613 de legi rabinice au atras dezaprobarea vehementă din partea Sa. Multe dintre interdicţii erau chiar stranii, la fel cum și motivaţia refuzului lui Greenberg poate părea ciudată. O recunoaște, de fapt, chiar el. Ciudat este și faptul că va fi prezent la propriul discurs. Se pare că este convins că poate fi în alt loc decât sinagoga, cu condiţia să respecte anumite forme. Practic, acestea devin mai importante decât devoţiunea religioasă. Ritualul în sine riscă să fie astfel un înlocuitor al esenţei.

Însă, privită în profunzime, situaţia ţine de identitatea evreului ortodox, care are o anumită concepţie despre lume, viaţă și ziua de odihnă. O ilustrează foarte bine noţiunea de  Shabbat mode (modul Sabat) care este, de fapt, o opţiune a multor electrocasnice moderne, inclusiv cuptoare și frigidere, care permite ca aparatele să fie utilizate în ziua de Sabat, fără să fie necesară apăsarea niciunui buton.

Curajul de a fi altfel

O a doua perspectivă ar putea fi dată de o abordare ceva mai pozitivă. Există o anumită doză de curaj în afirmarea unor convingeri nepopulare. Din acest punct de vedere, Greenberg ar putea fi apreciat. Are tăria de a recunoaște deschis ceea ce crede și riscă să piardă mai degrabă în sfera succesului profesional decât să își compromită conștiinţa.

Cazul său, cel puţin sub forma rezistenţei la presiune, are similarităţi cu cel al scoţianului Eric Liddell, care a devenit și subiectul filmului Carul de foc. Ecranizarea prezintă tema luptei dintre dragostea pentru atletism şi necesitatea respectării convingerilor creştine. Eric refuză să alerge în ziua pe care o consideră închinată lui Dumnezeu. Prin această atitudine, oferă o lecţie de integritate, arătând cât de important este setul de valori pe care îl respecţi, indiferent de circumstanţe. Asemenea lui Eric, și Greenberg se simte bine cu convingerile sale, chiar dacă puţini pot să îi înţeleagă opţiunile.

Un alt fel de lecţie academică

Greenberg nu este singurul actor al poveștii. În același scenariu apare și universitatea. Atitudinea oficialilor este mai mult decât lăudabilă. Deși nu au înţeles mare lucru din explicaţiile tânărului evreu, au făcut tot posibilul pentru a-l ajuta să își respecte convingerile.

Katharine Ellis, director de comunicare și coordonatorul acelor studenţi care obţin privilegiul de a ţine discursuri, a declarat că știa foarte puţin despre practica evreiască ortodoxă până în momentul în care l-a întâlnit pe Greenberg. Ea a spus că Universitatea Binghamton era decisă să facă tot ceea ce îi era în putere pentru a-i permite studentului să beneficieze de onoarea pe care singur și-a câștigat-o. Restricţiile din Sabat pot fi destul de complicate pentru mulţi oameni, a spus ea, „dar pentru el este libertate”. Replica profesoarei spune totul despre ceea ce înseamnă toleranţă și respect faţă de diversitate. Proba „unităţii în diversitate” se dă în momente de acest gen. Restul sunt doar discursuri, frumos ticluite, dar care se termină chiar înainte de a fi început.

DISTRIBUIE: