Milioane de oameni au stat cu sufletul la gură să urmărească ceea ce presa a titrat ca fiind „meciul secolului”. Alţii au investit bani mulţi pentru a vedea pe viu un eveniment unic. Poate prea puţini dintre ei au fost și dornici cu adevărat să cunoască povestea din spatele pumnilor unui campion mondial. Ea merită să fie spusă fie și pentru faptul că nu este ușor de înţeles.

Îl cheamă Manny Pacquaio, dar este cunoscut și cu numele din ring „Pacman“. În aceste zile a reintrat în atenţia mapamondului, fiind considerat unul dintre cei mai buni sportivi din istoria boxului. Povestea vieţii lui este surprinzătoare și din cauza turnurii pe care o presupune. Chiar dacă, pentru fanii boxului, lupta sa cu Floyd Mayweather era așteptată de ani de zile, pentru Pacman nu acesta este cel mai mare eveniment al vieţii.

Este neobișnuit pentru un sportiv de performanţă, mai ales pentru unul care cultivă violenţa, să vorbească în mod sincer despre Dumnezeu. Pentru Manny, boxul a trecut de mult timp pe plan secund.

O poveste deloc siropoasă

Manny este un erou naţional în ţara sa natală, Filipine. A fost declarat„luptătorul deceniului“. Ce și-ar mai putea dori? Dar tocmai acest succes l-a dărâmat. Descrie mare parte din viaţa sa ca fiind plină de „femei, băutură și jocuri de noroc“, deși era căsătorit de aproape 15 ani. Avea la activ zeci de victorii, reușise în cariera politică (a devenit deputat al ţării sale), avea faimă și bani. Și totuși, drama din sufletul său era puternică, convins că se „îndrepta spre Iad“.

Într-un interviu televizat. Manny povestește convertirea sa, una dintre secvenţele decisive ale vieţii sale. „Când am auzit vocea Domnului, am simţit că mă topesc, am simţit că mor. Eram în mijlocul pădurii, îngenunchiat, plângând și cerându-I iertare Domnului, iar El m-a iertat. Mă rugam și ceream iertare Domnului și am auzit o voce: «Fiule de ce M-ai părăsit? De ce te-ai îndepărtat de Mine?» Am realizat că, dacă muream în urmă cu cinci ani, spre exemplu, cu siguranţă nu ajungeam în Rai.“ A fost momentul său de răscruce. Manny susţine că acum nu mai este același.

Declaraţiile sale continuă să fie surprinzătoare. „Cel mai minunat dar pe care l-am primit a fost o Biblie. Îmi place acum enorm să citesc Biblia. Și o înţeleg tot mai mult. Citesc dimineaţa, citesc înainte să adorm, mă încui în camera mea uneori și plâng înaintea Domnului pentru că nu merit să stau în faţa Sa!“

Mai mult de atât, este convins că nu poate exista niciun termen de comparaţie între viaţa sa anterioară (chiar dacă avea o conexiune formală cu viaţa bisericii) și ceea ce experimentează în prezent. De aceea poate să declare cu convingere că „mulţi oameni spun cu gura că sunt creștini. Ei spun că se roagă zi de zi, cred în Dumnezeu, dar adevărul este că nu cred în Dumnezeu cu adevărat.“

Acum, Manny predică oricând are ocazia despre importanţa de a fi născut din nou și credinţa în Christos. Pe Twitter sau Facebook, adresează frecvent mulţumiri lui Dumnezeu și citează versete din Biblie.

Boxul și Dumnezeu- cum stau împreună?

Până aici totul este frumos și încântător. Lucrurile se complică în momentul în care unele întrebări nu pot fi reprimate. Cea mai insistentă este și cea mai complexă. Cum împacă Manny boxul cu revelaţia pe care a avut-o în legătură cu creștinismul? Adică, mai concret spus, cum poţi să lovești oamenii (mai ales pentru bani) și să mizezi în același timp pe credinţă? Este una din întrebările care nu îi dau pace nici boxerului filipinez. Cu ceva timp în urmă i-a spus antrenorului său că Dumnezeu nu este de acord ca el să mai lovească oameni. „Nu-mi mai găsesc locul după ce îi bat pe rivalii meu din ring“, a spus Manny. Potrivit pugilistului, Dumnezeu l-ar fi atenţionat într-un vis: „Ai făcut destul. Ţi-ai făcut un nume, dar este periculos.“

Declaraţia a fost făcută în urmă cu trei ani. Timpul însă s-a scurs și iată că Manny și Mayweather s-au întâlnit în cel mai mediatizat meci din istoria boxului. De ce nu s-a retras campionul din Filipine? Răspunsul sugerat ţine mai mult de dorinţa sa de a rămâne prezent în spaţiul public. Motivul se circumscrie aceluiași ţel pe care îl are: predicarea lui Christos. „O întrebare pe care mi-am pus-o este: «Doamne, cum pot să Te urmez, dacă tot continui să mai lovesc oameni?» Un fel de răspuns din partea Domnului a fost faptul că noi ne lovim numai în ring, este numai un sport. Nu este inclusă ura sau dușmănia.“

Într-un interviu Fox News, a răspuns cu privire la posibilul conflict dintre valorile sale spirituale și sportul pe care îl practică. Este convins că „Dumnezeu are un scop, El m-a adus din nou în împărăţia Lui să mă folosească pentru a slăvi numele Lui, să se știe că există un Dumnezeu care poate ridica oamenii din nimic și să-i transforme în ceva“.

Interesant este că și adversarul său își exprimă deschis credinţa, inclusiv erorile. „Sunt materialist, sunt motivat de bani, dar Dumnezeu ocupă primul loc în viaţa mea.“ A fost o ocazie pentru Pacman să îi dea o replică adversarului, de genul „și ce ajută cuiva să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul“?

Credinţa se demonstrează prin comportament și atitudine. Mayweather are probleme în această privinţă, în ciuda declaraţiilor sale religioase. Pacman însă este convins de ceea ce spune. De aici derivă și dilemele legate de activitatea sa sportivă. Este o nouă dovadă (dacă mai era nevoie) că spiritualitatea are complexitatea sa. Poate că și pentru acest motiv Biblia sugerează cu fermitate abţinerea de la judecarea motivaţiilor celor din jur. Intimitatea spirituală poate fi controlată, disecată și analizată doar de Dumnezeu. Restul sunt doar opinii umane.

DISTRIBUIE: