Dacă unii privesc cu îngrijorare spre un posibil viitor în care un asteroid va distruge viaţa pe pământ, alţii văd în revenirea lui Christos sursa distrugerii finale. Renumitul creaţionist Ken Ham le-a dat o replică acidă celor care mizează pe ideea unui cataclism generat de impactul cu un corp cosmic.

Ideea unei apocalipse care va distruge viaţa pe pământ a suscitat atât interesul celor preocupaţi de fenomenologia religioasă, dar și al oamenilor de știinţă. La diferite intervale de timp, mass-media reia subiectul, mai ales atunci când diferite fenomene cosmice atrag atenţia opiniei publice. Multitudinea de variante (vulcani, cutremure, epidemii, războaie, bioterorism) nu face decât să evidenţieze nesiguranţa cu privire la viitor, dar și o viziune limitată asupra evoluţiei evenimentelor.

Judecata divină

În ton cu aceste tentative de a înţelege prezentul și de a anticipa viitorul, Discovery Channel a prezentat un videoclip în care expune posibilitatea ca într-un viitor oarecare Pământul să fie lovit de un asteroid uriaș. Într-o simulare video (care impresionează prin efectele grafice deosebite), canalul TV a încercat să ilustreze care pot fi efectele dacă un asteroid gigantic ar lovi cu 500 km/h Oceanul Pacific. Videoclipul sugerează că întreaga viaţă de pe planetă ar fi distrusă.

Această supoziţie i-a oferit muniţie grea unui cunoscut creaţionist, destul de prezent în spaţiul public. Ken Ham, director al Muzeului Creaţionist din Kentucky, a ieșit la atac și a atras atenţia asupra pistei false pe care merg cei care susţin teoria știinţifică a distrugerii planetei. „În loc să se teamă de o apocalipsă ipotetică declanșată de un asteroid, cei care refuză să-L recunoască pe Christos ca Domn ar trebui mai degrabă să se teamă că judecata Sa vine, să se pocăiască și să își pună credinţa în Christos”, a scris Ham pe blogul personal. Ham completează că „aceia dintre noi care s-au încrezut în Christos ca Mântuitor nu au nicio teamă de această judecată pentru că pedeapsa noastră pentru păcat a fost deja suportată de Iisus”. Cu alte cuvinte, nu există niciun motiv de spaimă generată de predicţiile umane referitoare la viitor.

Ham atacă evoluţionismul

Poziţia apologetului de origine australiană nu este singulară, ea fiind îmbrăţișată de o mare parte a spectrului creștin. Însă nu toţi cei care citesc Biblia, în general, și cartea Genezei, în special, sunt atât de vehemenţi în susţinerea unei perspective apocaliptice construite pe o platformă religioasă, precum este Ham. De ce este el atât de critic? În opinia sa, în spatele acceptării supoziţiilor catastrofiste prezentate de oamenii de știinţă, se ascund de fapt germenii gândirii evoluţioniste. Aceasta îi determină pe susţinătorii teoriei să considere că viaţa a apărut întâmplător, în urma unor procese naturale, și tot așa se va și finaliza. După Ham, ideea cu distrugerea dinozaurilor de către un asteroid în urmă cu 65 de milioane de ani este o pură ipoteză, care le oferă însă evoluţioniștilor argumentul necesar pentru a considera că istoria se poate repeta. Practic, în schema de gândire evoluţionistă nu poate fi integrat și Dumnezeu.

De aici provine și această incisivitate, întâlnită și la alţi teologi, care susţin, de exemplu, că evoluţionismul a facilitat apariţia nazismului. Conform acestora, în perspectiva asupra finalului planetei nu se confruntă două ipoteze, ci două scheme de gândire diametral opuse. Una mizează pe ideea catastrofistă, cea a unui univers necontrolabil, iar cealaltă sugerează același final, dar conturat în alte culori. Nu distrugerea este esenţială, ci ceea ce o generează. În această privinţă, revenirea lui Christos este motiv de bucurie pentru unii și spaimă pentru alţii.

Varianta mediană

Dacă Ham este portavocea celor care exclud din start ipoteza coliziunii Pământului cu un asteroid, există și opinii nuanţate aparţinând unora dintre cei care împărtășesc perspectiva creaţionistă. Una dintre acestea este a celebrului teleevanghelist Pat Robertson. „Nu văd ce altceva ar putea împlini mai bine cuvintele profetice rostite de Iisus Christos decât un impact cu un asteroid”, declara americanul cu un an în urmă. Conform convingerilor sale, asteroidul nu exclude varianta revenirii lui Christos, ci o anticipează. Robertson face, de fapt, trimitere la o anumită descriere biblică conform căreia evenimentul cosmic al Parusiei va fi precedat de o teamă cronică şi multe turbulenţe la nivel planetar. Nu este exlus ca acestea să fie generate și de cataclisme de ordin natural. Deși toate acestea gravitează în zona speculaţiilor, faptul important este că „trebuie să fim pregătiţi indiferent când va veni timpul”, a precizat realizatorul TV.

Miezul problemei

Chiar dacă interpretează diferit unele texte biblice, atât literaliștii biblici (creaţioniști precum Ham), cât și futuriștii dispensaţionaliști (precum Robertson) ajung  la aceeași concluzie: este necesară luarea în serios a evenimentelor care vor veni. În viziunea lor, nu spaima ar trebui să domine atmosfera. Ei sunt convinși că evenimentele îi vor surprinde pe cei care sunt preocupaţi mai mult de speculaţii, dar există posibilitatea unei conexiuni pline de substanţă cu ceea ce se va întâmpla în realitate. Perspectiva lor, susţinută prin texte biblice, necesită mai multă atenţie din partea celor care par să fie mai mult preocupaţi de ipoteze și controverse.

Dincolo de orientările diferite, întrebarea de bază este dacă ameninţarea cu Judecata de Apoi poate chiar să schimbe cuiva viaţa în mod autentic. Invocarea pedepsei finale poate că nu este chiar cea mai bună opţiune pentru a schimba cursul acestei planete. Replicile lui Ham aduc aminte de predicile lui Jonathan Edwards, cunoscutul teolog american, pentru care apelul la „flăcările Iadului” constituia sursa convertirilor ascultătorilor săi. Era secolul XVIII. Trei secole mai târziu ar fi de așteptat o altă abordare, cu atât mai mult în condiţiile complexităţii fenomenului religios actual.

DISTRIBUIE: