Conform sondajelor, Biblia a încetat să mai constituie una dintre cărţile preferate ale creștinilor. Pe de altă parte,cei care continuă să o citească au dificultăţi în înţelegerea, dar și în utilizarea ei. Pentru unii, a devenit un instrument de rănire a altora.

Un predicator creștin a fost găsit vinovat de folosirea unui limbaj „ameninţător“ la adresa homosexualilor. De fapt, Mike Overd a citat din Biblie, mai precis din Leviticul 20:13, atunci când și-a expus opinia în public cu privire la relaţiile dintre persoanele de același sex. Evenimentul s-a întâmplat în vara anului trecut, pe străzile din Taunton (Anglia), dar judecătorul s-a pronunţat asupra cazului abia acum, precizează Christian Today.

În motivaţia condamnării, instanţa a apreciat că acuzatul trebuia să evite referirile la acel text acuzator la adresa homosexualităţii. Mike a făcut apel la cuvântul „urâciune“, exact cum apare în cartea Levitic. Judecătorul a obiectat asupra acestei proceduri, considerând că predicatorul putea să folosească și alte versete din Biblie cu privire la homosexualitate.

Mike a fost condamnat în temeiul unui articol din Legea Ordinii Publice, care vizează utilizarea unor cuvinte sau comportamente ameninţătoare, abuzive sau jignitoare. În consecinţă, Mike a fost amendat cu o sumă usturătoare, incluzând, pe lângă cheltuielile de judecată, și prejudiciul emoţional cauzat persoanei  homosexuale căreia i s-a adresat (care și-a exprimat, la rândul său, afilierea creștină). Overd este un veteran al predicării pe străzile orașului britanic, obicei perpetuat de mai mult de cinci ani, și nu este pentru prima oară când se confruntă cu o acţiune în justiţie.

În apărarea predicatorului

Reacţiile vehemente la adresa deciziei instanţei nu s-au lăsat prea mult așteptate. Așa cum este ușor de intuit, primii care au reacţionat au fost susţinătorii valorilor creștine. Libby Towell, purtătorul de cuvînt al Christian Legal Centre (care l-a apărat pe Overd), a declarat că „judecătorul a cenzurat efectiv Biblia prin motivaţia sa că anumite versete nu sunt potrivite pentru uzanţa publică“. Mai mult de atât, senzaţia generală este că acţiunea în justiţie este o încercare de intimidare a creștinismului și de limitare a valorilor sale. „A fost o campanie concertată de a-l opri să utilizeze Cuvântul lui Dumnezeu pe străzile din Taunton“, a spus apărătoarea sa, convinsă că ceea ce a declarat predicatorul nu este doar o opinie personală, ci o descoperire divină. În opinia ei, situaţia este chiar gravă, impunând conștientizarea pericolului la care sunt expuși creștinii britanici în momentul exprimării publice a credinţei.

Surprinzător, dar în apărarea lui Overd au sărit chiar și atei, care consideră că decizia poate fi descifrată ca un atentat la libertatea de exprimare. Chiar dacă nu este de acord cu ceea ce predicatorul spune și face, Benjamin Jones, reprezentant al Societăţii Seculare, a scris un articol cu titlul Je suis Michael Overd în care apreciază ca fiind extrem de periculoasă ideea de a trăi într-o societate în care cărţile sunt interzise.

Care este problema de fond?

Cazul Overd nu este singular. El poate fi întâlnit sub diferite forme de manifestare, dar de fiecare dată substratul este același. Este vorba de utilizarea Scripturii ca armă de atac la adresa altora. Desigur, sunt suficiente texte care să susţină o atitudine tranșantă, acuzatoare împotriva celor care nu se încadrează în anumite standarde biblice.

Nu doar predicatorii apelează la texte de acest gen. Chiar și oameni de știinţă folosesc anumite imagini biblice mai dure pentru a-și condamna adversarii. Recent, Kem Ham, director al Muzeului Creaţionist din Kentucky, a folosit un ton acuzator la adresa celor care susţin teoria evoluţionismului, avertizându-i că „cei care refuză să-L recunoască pe Christos ca Domn ar trebui mai degrabă să se teamă de judecata Sa, care vine, să se pocăiască“.

Analizate separat, poate că aceste situaţii nu spun prea mult, dar ele se circumscriu unui anumit mod de citire și transmitere a mesajului biblic. În umbra lor poate fi identificată înţelegerea verbală a inspiraţiei biblice, în sensul că toate cuvintele din Biblie au fost dictate în mod direct de către Dumnezeu, scriitorii biblici fiind doar instrumentul de scriere prin care Divinitatea își transmitea mesajul. Această concepţie este populară și comodă, dar creează dificultăţi de raportare faţă de cei din jur. O citire literară, necontextualizată, poate duce la manifestări dure, susţinute întotdeauna de argumente solide culese de pe paginile Bibliei. În contrapondere, trebuie ţinut cont întotdeauna nu doar de elementul cultural, ci și de scopul pentru care a fost revelat textul biblic.

Dreptul la reflecţie

Din acest punct de vedere, de ce judecătorul nu ar avea dreptate? Mesajul biblic împotriva homosexualităţii poate fi redat într-o multitudine de variante, fără abordări euforice și jigniri argumentate cu texte biblice. Este adevărat că Biblia susţine că odată cu trecerea timpului oamenii vor fi imuni la anumite mesaje inconfortabile („căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă“, spune apostolul Pavel), dar aceasta nu înseamnă că duritatea cuvintelor va schimba ordinea de fapt a lucrurilor. În fapt, întrebarea care se ridică este destul de simplă: pentru ce folosim textele biblice? Poate că ar trebui să răspundem gândindu-ne la replica pe care Iisus le-a oferit-o fariseilor atunci când a demolat predispoziţia condamnatoare a acestora, folosind în dreptul lor comparaţia cu paiul și bârna. Aceasta nu înseamnă o cenzurare a mesajului, ci o autocenzurare a atitudinii greșite, fie ea și susţinută prin textul biblic.

DISTRIBUIE: