„Profeţia” celor doi se bazează pe fenomene lunare rare. În 2014 și 2015 a avut loc ceea ce este cunoscut ca un tetrad lunar, o secvenţă de patru eclipse lunare totale – „lună de sânge” – vizibile la distanţă de aproximativ șase luni una faţă de cealaltă. O eclipsă lunară totală este un eveniment rar; într-o decadă, în orice loc de pe planetă, se pot vedea între patru și cinci astfel de evenimente, potrivit site-ului de specialitate timeanddate.com. Din când în când, astfel de eclipse se desfășoară în serie, un fenomen și mai rar, denumit tetradă lunară.
Cei doi americani au făcut legătura dintre fenomene lunare actuale și două texte din Biblie pentru a argumenta că evenimentele care se petrec anul acesta poartă o încărcătură apocaliptică. Este vorba de Ioel capitolul 2, versetele 30 și 31 – „Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc, și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua ceea mare și înfricoșată.” – și Apocalipsa capitolul 6, cu versetul 12 – „Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele.”
Pentru John Hagee și Mark Blitz, semnificaţia acestor evenimente ia o notă apocaliptică accentuată și pentru că fiecare dintre cele patru eclipse totale de lună din 2014-2015 coincide cu sărbători iudaice, ceea ce, în ultimii 500 de ani, s-a întâmplat doar de trei ori, în cadrul tetradelor lunare din 1492-93, 1949-50 și 1967-68. De aici încolo teoria celor doi se complică și vizează o interpretare apocaliptică având Israelul ca pion principal.
Reacţii
Aceste interpretări apocaliptice au creat valuri în rândul protestanţilor americani și în rândul mormonilor. Unii au luat în serios avertizările, iar în statul Utah din America (centrul cultural de influenţă al mormonilor) investiţiile făcute în rezervele de urgenţă au crescut, în așteptarea apocalipsei. Iar compania The Lindon a fost mai ocupată ca niciodată să construiască buncăre subterane pentru clienţi de-a lungul Americii, care doreau siguranţă în caz de evenimente apocaliptice.
NASA a reacţionat la acest scenariu apocaliptic asigurând cetăţenii americani că nu există nicio coliziune cu vreun corp ceresc în viitorul apropiat care să indice un eveniment apocaliptic.
Trusturile de presă au ironizat acest nou semnal apocaliptic, punându-l în același rând cu celelalte asemenea semne, care au rămas fără deznodământ. Ziariștii s-au legat de explicaţiile știinţifice pentru evenimentele lunare din această perioadă.
Chiar organizaţii și publicaţii creștine și-au manifestat dezacordul faţă de alarma produsă la o interpretare biblică care, potrivit unora, nu are baze solide. Mark Woods a prezentat, in Christianity Today, argumente împotriva acestei interpretări apocaliptice. Și Mike Moore, fostul secretar general al asociaţiei creștine „Martorul creștin pentru Israel”, s-a exprimat împotriva noii teorii apocaliptice.
Și liderii mormoni au atras atenţia enoriașilor să fie precauţi și să nu se lase înșelaţi de speculaţii apocaliptice, relata The Christian Science Monitor.
Biserica Catolică a avertizat că despre ora sfârșitului lumii și a revenirii lui Isus nu știe nimeni, notează Catholic Online. „Profeţiile despre timpul sfârșitului nu sunt ceva nou, și lumea a fost transformată de ele. Statul Islamic continuă să lucreze pentru a aduce timpurile sfârșitului islamic în Orientul Mijlociu. În lumea vestică, câteva secte creștine susţin că sfârșitul este aproape. Biserici au fost fondate pe astfel de profeţii (…). În ciuda acestor credinţe, profeţii ale sfârșitului vin și pleacă odată la câţiva ani ,în medie.”
Consecinţele unor astfel de profeţii
Israel Today, o publicaţie a evreilor mesianici din Israel, prezenta luna trecută, în articolul Pericolul fenomenului lunii de sânge, trei urmări pe care profeţiile apocaliptice speculative le au asupra creștinilor și necreștinilor, deopotrivă.
În primul rând, spuneau autorii articolului, un rezultat al credinţei în astfel de terorii speculative este neimplicarea: „Creștinii care urmează astfel de proclamaţii senzaţionale despre sfârșitul lumii vor paraliza crezând stupid într-o minciună.” În al doilea rând, profeţiile apocaliptice senzaţionale nasc necredinţă. „Suntem lăsaţi scărpinându-ne capul în necredinţă când predicţii creștine sau mesianice ale colapsului care se bazează pe interpretări senzaţionale ale Scripturii se dovedesc false. Unii și-au pierdut credinţa cu totul.” În al treilea rând, aceste profeţii neîmplinite aduc un blam asupra creștinismului și asupra lui Dumnezeu din partea scepticilor, unul cu atât mai dur cu cât revenirea lui Iisus și sfârșitul lumii constituie, indiscutabil, o doctrină creștină semnificativă încă de la începutul creștinismului și reprezintă însăși coloana vertebrală a speranţelor creștinismului. În fine, o altă consecinţa a cumulării unei serii întregi de profeţii alarmiste care nu se împlinesc este creerea unei opinii generale repulsive faţă de mesajul apocaliptic. Astfel, mesajele apocaliptice viitoare vor fi respinse fără a mai fi evaluate adecvat.
Avertizare împotriva celor ce avertizează
Într-o ediţie anterioară a revistei Semnele Timpului (numărul jubiliar 2008, p. 146), pastorul Lucian Cristescu menţiona un aspect important legat de profeţiile apocaliptice. În Matei 24 Iisus își începe discursul despre semnele celei de-a doua veniri a Sale cu o avertizare: „Băgaţi de seamă să nu vă înșele cineva!” (Matei 24:4), și în Luca 21:8 este și mai explicit: „Vor veni mulţi în numele Meu și vor zice: «Vremea se apropie!» Să nu mergeţi după ei.” Lucian Cristescu subliniază: „Este uimitor faptul că Iisus le poruncește să stea departe de pandemia cronologiilor și a zvonisticii despre «sfârșitul veacului»”.
În timp ce teoriile apocaliptice speculative sunt condamnate de către Însuși Iisus Christos, Noul Testament este plin de texte care vorbesc despre venirea lui Iisus a doua oară ca despre speranţa creștină ultimă. Este un subiect pe care creștinismul l-a lăsat în mâna alarmiștilor și la discreţia speculaţiilor și a zvonisticii nebiblice. Un subiect amintit odată cu Crezul („iarăși va să vie să judece vii și morţii”), dar care nu mai ocupă niciun loc în discuţiile serioase.
