Miracolul face parte din așteptările pe care mulţi le avem de la viaţă. Dacă el se realizează ca răspuns la rugăciuni, ne simţim încurajaţi. Exact aceasta este situaţia unei mame, care a primit cadou o mașină. Dumnezeu a fost invocat în poveste, însă de aici derivă și dilemele.

Connie Cole, în vârstă de 32 de ani, din Asheville, Carolina de Nord, era o mamă care se străduia să își crească singură copiii. Nu s-a plâns de dificultăţile vieţii până când, recent, o problemă aparent minoră i-a dat toată viaţa peste cap. Mașina i s-a stricat și era în imposibilitatea de a plăti remedierea problemei. A cuprins-o disperarea. A sunat la Carolina Auto Sales cu speranţa că va putea găsi o mașină cu un preţ accesibil. Directorul de vânzări a pus apelul lui Cole pe speaker, ceea ce a făcut ca o persoană care se afla acolo întâmplător să audă conversaţia.

Acesta este momentul care a schimbat radical povestea. Bărbatul respectiv „a simţit disperarea din vocea ei și și-a propus să meargă mai întâi acasă și să se roage cu privire la posibilitatea de a-i cumpăra el mașina”, a declarat – conform The Blaze – proprietarul magazinului auto, Wesley Gurley, care nu a luat nicio clipă în serios ideea că bărbatul respectiv chiar ar cumpăra o mașină pentru un străin.

Binefăcătorul i-a oferit femeii un Chevy Impala 2004, pentru care a plătit 2.200 de dolari, la care s-au adăugat încă 100 de dolari pentru plinul de combustibil. „Am plâns și i-am mulţumit de cel puţin o mie de ori”, a declarat Connie. „Am rămas fără cuvinte.” Misteriosul „bun samaritean” a ţinut să rămână anonim și a spus doar că actul său a fost o reflectare a credinţei sale și a dorinţei de a face bine și în alte zile decât duminica.

Miracolul credinţei

Cazul, în sine, este provocator, dar nu doar din perspectiva sumei de bani donate. Nu ar fi prima dată când cineva primește un cadou impresionant de la o persoană necunoscută. Lumea nu duce lipsă încă de buni samariteni. Povestea surprinde atât prin altruismul persoanei anonime implicate, cât și prin  elementul miraculos invocat. „Pentru mine, asta înseamnă că Dumnezeu este acolo”, a declarat Connie, adăugând că răspunsul la rugăciunile ei i-au revigorat credinţa. „Păstraţi-vă speranţa, rugaţi-vă și nu renunţaţi”, sunt cuvintele prin care Connie îi încurajează acum pe alţii.

Este convinsă, mai mult ca oricând, că Dumnezeu i-a răspuns în mod supranatural. Pentru unii, povestea lui Connie sună încurajator, în timp ce alţii o pot contesta. Și unii, și alţii pot avea dreptate. Răspunsul la o rugăciune este o problemă care ţine de subiectivism, fiindcă implică percepţia celui în cauză asupra evenimentului la care este martor și care folosește propriul sistem de evaluare în baza căruia emite concluzii. Pentru un credincios, totul este inclus într-o schemă a binecuvântărilor. Pentru o persoană nereligioasă, totul se rezumă la o pură întâmplare. Același eveniment este interpretat diferit.

Dilemele credinţei

Dificultatea majoră în înţelegerea unor situaţii de acest gen provine însă din contrastul pe care îl generează. De ce unei mame, precum Connie, Dumnezeu alege să îi răspundă în mod miraculos? De ce nu le răspunde și mamelor care se roagă să le fie salvaţi copiii de la o boală incurabilă? De ce nu intervine (mai des) și în cazul accidentelor care se soldează cu pierderi de vieţi nevinovate? Lista întrebărilor poate continua la infinit.

Cert este că Iisus nu a avut reţineri în a face promisiuni (chiar materiale). Iar unele dintre ele sunt provocatoare: „…Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică” (Marcu 10:29,30). Este o promisiune cu un evident caracter material. Oferta divină este chiar incitantă, însă chiar trebuie să așteptăm în mod literar împlinirea acestei promisiuni?

Binecuvântări sau surogate?

Unii interpretează la extrem afirmaţii de acest gen. Așa s-a născut „evanghelia prosperităţii”, în acord cu setul de idei care configurează o anumită percepţie a bunurilor materiale. Ele nu constituie o problemă pentru Dumnezeu, atâta timp cât Le-a promis. Pot constitui, însă, o problemă pentru om în momentul în care le caută cu insistenţă. În mod evident, teologia prosperităţii este extrem de provocatoare, pentru că are suport în ideea că Dumnezeu doreşte fericirea creştinilor. Realitatea vieţii ne arată că nimeni nu este ocolit de dificultăţi, iar fericirea construită pe bunuri materiale poate deveni un surogat. O spune un jurnalist The Guardian, care observă că „predicatorii care spun că succesul este o dovadă a favorii divine acţionează împotriva a ceea ce i-a învăţat Iisus pe oameni”.

Povestea lui Connie demonstrează că Dumnezeu poate interveni în mod miraculos să rezolve o chestiune punctuală. În cazul ei, nu poate fi invocată „evanghelia prosperităţii”, ci dorinţa legitimă de a i se răspunde unei nevoi concrete materiale. Pe fond, dilema credinţei rămâne în picioare, fiindcă nu toţi suntem beneficiarii unor oferte miraculoase cu implicaţii materiale. Connie este un caz fericit și, probabil, nu este nici singurul. Însă Dumnezeu nu a promis că va interveni întotdeauna pentru a fi scutiţi de toate neplăcerile vieţii și nici că vom fi beneficiarii unei vieţi mai bune. Din contră, pe aceeași listă cu binecuvântările se află și promisiunea „prigonirilor”. Ele par să vină la pachet.

Conform Scripturii, Iisus ne iubește suficient de mult încât să nu ne dea ceea ce dorim. Este posibil să nu fim binecuvântaţi cu o mașină și va trebui să ne mulţumim doar cu pâinea zilnică. Promisiunea vitală a lui Dumnezeu constă în viaţa veșnică și nu într-o existenţă terestră lipsită de griji. Cele două sunt incompatibile. Altfel, posesiunile materiale riscă să devină, dintr-o anexă a vieţii, o dominantă a acesteia. Dumnezeu știe cel mai bine când, cum și cât să ofere pentru ca obiectivul Său esenţial să rămână viabil. Rămâne ca și omul să își dorească să rămână pe aceeași traiectorie. Uneori, ceea ce îl împinge la derapaje s-ar putea să fie tocmai binecuvântările terestre.

DISTRIBUIE: