MENIU

Pământul, încotro?

????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Încotro se îndreaptă Pământul – spre mai rău sau spre mai bine? Preocuparea de a prevedea viitorul se rezumă, în esenţă, la această întrebare.

Nu pentru toată lumea, într-adevăr. Unii dintre cei loiali statisticilor sunt convinşi că, indiferent câte sincope ar urma, progresul pe termen lung va continua. Între pesimişti, cei mai de seamă sunt, ironic, tocmai creştinii evanghelici. Conform Bibliei, ei aşteaptă sfârşitul lumii şi vorbesc despre semnele acestuia. O confruntare deschisă între cele două viziuni devine necesară.

În general, megatendinţele identificate de diverşi specialişti se suprapun. În diferite rapoarte şi opinii pot fi observate cinci megatendinţe relativ comune:

Lupta pentru eficientizarea folosirii resurselor – În primul rând, populaţia lumii creşte şi este nevoie de mai multă energie şi de mai multă hrană. În al doilea rând, populaţia globală îmbătrâneşte. Din moment ce resursele actuale de energie şi hrană sunt limitate, iar îmbătrânirea pune poveri asupra bugetelor de stat, tendinţa este de a obţine mai mult din mai puţin.

Accentuarea individualismului – Din punctul de vedere al circulaţiei persoanelor, a informaţiei şi a mărfurilor, lumea se globalizează. În acelaşi timp, indivizii simt tot mai mult nevoia de produse, servicii, vieţi particularizate. Prosperitatea în creştere la nivel global contribuie decisiv la această a doua megatendinţă.

O prăpastie demografică nouă – Se adânceşte ruptura dintre ţările aflate în continuă dezvoltare şi aproape un miliard de oameni afectaţi de sărăcie şi foame.

Mobilitatea populaţiei – A patra megatendinţă se referă la accelerarea continuă a ritmului vieţii şi la dinamismul schimbărilor – oamenii emigrează, se îndreaptă tot mai mult către mediul urban sau schimbă mai des locul de muncă. Sunt tot mai mult conectaţi prin tehnologie modernă şi, astfel, mobilitatea creşte.

iWorld, sau digitalizarea lumii – Dezvoltarea tehnologică este fără precedent şi va continua. Conform unor statistici, computerele vor fi în anul 2020 de 200 de ori mai rapide. Digitalizarea lumii continuă într-un ritm ameţitor.

Megariscurile sunt, de asemenea, prezente în studii: schimbările climatice şi dezastrele naturale, distrugerea biodiversităţii, pericolele nanotehnologiei, pandemiile, terorismul, crizele economice, sărăcia şi foametea. Cu toate acestea, sentimentul general este că, în timp ce va acorda atenţie pericolelor, omenirea va învăţa cum să depăşească problemele şi va continua să progreseze.

Unii creştini simt că ar trebui să contrazică o asemenea concluzie. Ei consideră că, pentru a fi credincios Bibliei, trebuie să demonstrezi că lumea merge constant în jos şi că acest regres anunţă sfârşitul lumii. Dilema lor este una serioasă: Cum să afirmi că lumea se apropie de sfârşit dacă accepţi că lumea progresează?

Atât optimiştii statisticilor, cât şi pesimiştii Bibliei au nevoie să reconsidere unele aspecte ale viziunii lor.

Optimiştii riscă să treacă prea uşor cu vederea Biblia, conform căreia, indiferent de previziunile cu privire la mersul natural al lumii, vor avea loc schimbări radicale şi supranaturale ale cursului istoriei planetei. Apocalipsa (cap.7) afirmă că Pământul nu va mai fi protejat la un moment dat de îngerii lui Dumnezeu. În timpul scurt dintre acest moment şi revenirea lui Christos, planeta se va îndrepta către haos. Echilibrul fragil economico-politic şi militar al lumii actuale este o dovadă că această previziune a Bibliei este perfect posibilă şi credibilă.

Pesimiştii creştini trec cu vederea că Biblia nu neagă niciodată progresul civilizaţiei umane.  Conform Bibliei, principalele semne ale sfârşitului sunt un dezechilibru sporit al lumii morale şi anumite evoluţii precise ale lumii politico-religioase.

O concluzie este evidentă. Pe de o parte, lumea a progresat enorm în ultimii 200 de ani din punct de vedere al sănătăţii şi al prosperităţii, dar costul acestei dezvoltări se regăseşte în dezechilibre naturale importante. Pe de altă parte, din punctul de vedere al religiei, lumea este în declin. Creştinismul, în special, caută soluţii pentru a rămâne relevant şi pentru a-şi reuni confesiunile, separate de istorie. Spiritualitatea explorează noi teritorii, la fel şi moralitatea individuală. Progresul de până acum nu trebuie negat – şi nici noile provocări ale umanităţii. Alături de acestea însă, pot fi văzute semnele timpului, ca martori ai faptului că istoria n-a scăpat din mâna lui Dumnezeu.