(Consume)rişti şi câştigi?
Familie de Mădălin Avramescu | decembrie 2009
„Când îţi plac două tricouri şi nu ştii pe care să-l cumperi, cumpără-le pe amândouă!" - este o replică din romanul postmodernist White Noise, scris de Don DeLillo. Acest mod de gândire surprinde foarte bine unul dintre aspectele esenţiale ale consumerismului: mai mult înseamnă mai bine.
La sfârşitul primului deceniu al acestui secol, consumul este creditat ca panaceu pentru societate, pe când el nu reprezintă de fapt nimic mai mult decât un paliativ. Consumerismul [1] a devenit deja un stil de viaţă, în care se consideră că fericirea constă în acumularea de bunuri materiale şi, în general, într-un consum sporit. Frenezia consumeristă a început să ia amploare la sfârşitul anilor '20, când a fost lansată „evanghelia consumului", conform căreia oamenii pot şi trebuie să fie convinşi că oricât de mult ar avea, tot nu le este de ajuns. Pe bazele acestei „evanghelii", Charles Kettering, director al General Motors Research, a scris în 1929 articolul intitulat „Keep the Consumer Dissatisfied", în care îşi prezenta ingenioasa strategie de a crea noi nevoi umane care să înlocuiască nevoile umane de bază deja împlinite. Consumatorii trebuie menţinuţi într-o permanentă stare de insatisfacţie, acesta era mesajul central al articolului.
Consumul - vectori şi temple
Don DeLillo aduce în discuţie o sintagmă interesantă şi integratoare: „religia supermarketului". Aceasta se bazează pe câţiva piloni care alimentează dorinţa de consum şi îi oferă cadrul necesar manifestării. Publicitatea. În 1929, Committee on Recent Economic Changhes (SUA) evidenţia rolul deosebit de important al publicităţii în crearea nevoilor artificiale.
Publicitatea are rolul de a stârni în consumator nevoia de a consuma din ce în ce mai mult. El este împins aşadar să ţină pasul cu ultimele apariţii de pe piaţa produselor care îl interesează - produse electronice, tehnică de calcul, produse de îngrijire personală, îmbrăcăminte, produse de lux etc. Adesea, panourile publicitare înfăţişează familii fericite care tocmai ies de la cumpărături cu achiziţii impresionante, iar aceste stereotipuri acţionează asupra familiilor cu un deosebit impact de natură manipulativă.
Strategiile de marketing asaltează şi ele familiile cu oferte atrăgătoare: promoţiile din perioada Crăciunului, solduri, maratoane de shopping, tombole, vouchere, astfel încât clienţii să capete convingerea că, acceptând oportunitatea, vor ieşi în avantaj. În aceeaşi categorie intră şi creditele facile, care până nu demult puteau fi obţinute de la foarte multe bănci, dornice să atragă clienţi. Aici trebuie menţionate şi ofertele sau contractele amăgitoare cu clauze neevidente sau ascunse. Mallurile, special create pentru a stimula consumul, sunt, într-o perspectivă suprarealistă, adevărate temple în care oamenii se închină Zeului Consum. Mersul la cumpărături creează de cele mai multe ori o rutină săptămânală, supermarketurile şi shoppingul tinzând să înlocuiască tabieturile socio-religioase ale indivizilor.
Fast-foodurile, deşi aparent discreditate de campaniile pentru o hrană sănătoasă, continuă prin politici abile de marketing să joace un rol important în dezvoltarea consumerismului.
[1] Termenul provine din limba engleză şi a fost preluat ca atare în limba română, deşi unii lingvişti pledează pentru forma consumism. Pe parcursul acestui articol, vom folosi varianta consumerism.
Recomandăm:
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.