Nu totul este de vânzare
Social de Adrian Bocăneanu | decembrie 2009
Fără o abordare concertată a tuturor factorilor legislativi, sociali, educaţionali şi spirituali care întreţin prostituţia, nici legalizarea, nici incriminarea ei nu rezolvă nimic.
La începutul toamnei, câteva pasaje privind prostituţia, cuprinse în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice în Romania [1], au intrat în atenţia publicului prin titlurile simplificatoare şi senzaţionaliste din mass-media. Urmările au fost perplexitate, mânie, polemici aprinse, acuzaţii şi contraacuzaţii de iresponsabilitate sau de oportunism populist. Puţinele reacţii serioase şi responsabile şi-au făcut mai greu loc în presă [2]. Între timp, presa a preluat alte subiecte sensibile şi subiectul prostituţiei a fost uitat.
Nu a fost primul episod de acest fel. Începând cu anul 2000, cam la fiecare doi ani au existat propuneri sau iniţiative de legalizare a prostituţiei (în 2000, 2002, 2004 şi 2007). De fiecare dată, au urmat reacţii rapide şi vehemente ale opiniei publice, stimulate de biserici şi de organizaţii neguvernamentale care promovează valorile tradiţionale ale familiei. Neprimind aprobarea populară, iniţiativele au fost abandonate. În anul 2000, un studiu efectuat de Gallup România şi Fundaţia pentru o Societate Deschisă relevă că peste jumătate din populaţia ţării era împotriva legalizării prostituţiei, inclusiv 45% dintre bărbaţii cuprinşi în cercetare.
Prostituţia - o realitate cu ramificaţii întinse
Din nefericire, discuţiile şi controversele stârnite de acest subiect se cantonează asupra unor aspecte disparate şi nu dau atenţie naturii extrem de complexe a fenomenului. Acceptarea în Occident a prostituţiei ca formă normală de muncă, în special după 1980, a avut loc în contextul instituţionalizării globale a industriei sexului - o afacere globală de multe miliarde de dolari. Gama activităţilor şi serviciilor care includ prostituţia este incredibil de întinsă şi are ramificaţii în mass-media, publicaţiile pentru adulţi şi industria fotografică, turism, transporturi aeriene, lanţuri hoteliere, industria internetului, sistemul bancar, plus nenumărate activităţi ilegale - pornografia, pedofilia, traficul de droguri şi, în mod special, traficul de persoane. Profiturile pe plan mondial obţinute, de pildă, doar din traficarea de persoane pentru exploatare comercială sexuală se ridică la 28 de miliarde de dolari pe an, se arată într-un raport al Organizaţiei Mondiale a Munci [3].
„O componentă intrinsecă a acestei noi pieţe globale a sexului este traficul a milioane de persoane, în cea mai mare parte femei şi fete, pentru exploatare sexuală comercială. Cele mai multe ţări sunt atât vizate, cât şi afectate de acest fenomen. Estimarea profiturilor este problematică, pentru că vorbim de activităţi ilicite, iar criteriile folosite nu sunt uniforme. Guvernul american a considerat că, după traficul de droguri, traficul de fiinţe umane are creşterea cea mai rapidă şi a egalat contrabanda de arme, pe locul doi, pe lista celor mai mari activităţi ilicite pe plan mondial".
Sursa: Mary Lucille Sullivan, Making Sex Work - A Failed Experiment with Legalized Prostitution, Melbourne, Spinifex Press, 2007, p. 6
Traficul pentru prostituţie se desfăşoară, în general, dinspre ţări sărace către ţări bogate sau, dacă este vorba de trafic intern, dinspre regiuni defavorizate către zone puternic industrializate. Astfel, traficul de persoane este favorizat prin discriminarea în funcţie de sex, clasă socială şi rasă. Prin lipsa de oportunităţi de angajare, prin violenţă, abuz, sărăcie şi alte forme de inegalitate perpetuate de cultura locală, un număr în creştere de femei sunt vulnerabilizate în faţa traficanţilor. În timp ce traficul de fiinţe umane nu este ceva nou, „ceea ce este nou este dimensiunea globală şi gradul ridicat de complexitate şi de control al traficului de femei şi de copii din şi către toate regiunile globului", declara Janice Raymond, codirector executiv al organizaţiei The Coalition Against Trafficking in Women, într-un raport [4] din 29 octombrie 2003, prezentat înaintea Subcomitetului pentru drepturile omului al Camerei Reprezentanţilor (SUA). Janice Raymond preciza mai departe că în fiecare an sunt traficate între 700.000 şi 2.000.000 de persoane - femei şi copii. Un alt raport, din 2006, sublinia că 80% dintre victimele traficului sunt femei şi fete, dintre care jumătate nu au ajuns la majorat.
Trei abordări ale prostituţiei
În contextul actual, există trei opţiuni legislative pentru abordarea prostituţiei, respectiv: interzicerea, legalizarea şi dezincriminarea. Interzicerea înseamnă că prostituţia şi activităţile înrudite sunt ilegale şi urmărite penal, fiind pedepsite prin amenzi şi/sau închisoare. Legalizarea înseamnă că statul recunoaşte anumite forme de prostituţie ca activităţi legitime, în timp ce altele vor fi în continuare prevăzute în codul penal. Urmarea ar fi că statul reglementează activităţile considerate legitime, cu scopul declarat de a proteja siguranţa şi sănătatea publică. Dezincriminarea se referă la o legislaţie care nu condamnă prostituţia şi nu o tratează ca pe o categorie specială de activităţi comerciale, ea fiind reglementată de aceleaşi legi aplicabile activităţilor legitime. Experienţa a demonstrat că fiecare dintre cele trei modele este ineficient şi contraproductiv. Nici măcar motivele invocate la adoptarea legislaţiei respective nu s-au dovedit realiste.
Interzicerea, chiar sub ameninţarea celor mai severe pedepse, nu duce la dispariţia prostituţiei, ci la disimularea ei. Inventivitatea celor interesaţi de continuarea comerţului sexual este de obicei cu mai mulţi paşi înaintea vigilenţei sistemului penal. Restricţiile aspre stimulează tentativele de corupere a poliţiei şi a aparatului judiciar. Prostituţia se desfăşoară în condiţii de clandestinitate, expunându-le pe prostituate mai multor riscuri de violenţă şi şantaj, diminuând şansele lor de a găsi ajutor pentru părăsirea sistemului opresiv.
Legalizarea iniţiată în Olanda, Germania şi alte ţări occidentale, şi care a fost în mare vogă cu două-trei decenii în urmă, a dus, pe de o parte, la creşterea dramatică a tuturor dimensiunilor industriei sexului (implicarea crimei organizate în prostituţie, creşterea explozivă a numărului de femei şi fete străine traficate, atragerea unui număr sporit de copii în prostituţie etc.) Pe de altă parte, rareori s-au putut colecta impozitele scontate din astfel de venituri. Chiar în condiţii de legalitate, mare parte din activităţi s-au desfăşurat tot în zona economiei subterane, cu toate elementele implicate - şantaj, corupţie, violenţă şi crimă organizată. În ultimii ani, Olanda a făcut paşi spre o limitare a legalizării prostituţiei, care ajunsese la proporţii inimaginabile, în mod special în aşa-numitele cartiere roşii din Amsterdam şi alte oraşe. La sfârşitul lui 2007, au fost închise o treime din bordelurile din Amsterdam, iar un an mai târziu au fost desfiinţate aproape jumătate dintre celebrele vitrine cu prostituate, datorită asocierii acestora cu activităţile ilegale. Municipalitatea a cumpărat mai multe clădiri din cartierul roşu şi le-a dat o altă întrebuinţare. „Lucrurile au depăşit orice limită şi, dacă nu intervenim acum, nu vom mai putea vreodată să recăpătăm controlul"[5], afirma primarul Amsterdamului.
Dezincriminarea, adoptată cu mari speranţe de unele state federative din Australia, a generat sau accentuat aceleaşi tendinţe nefaste ca şi legalizarea.
Traficul de persoane
”O componentă intrinsecă a acestei noi piețe globale a sexului este traficul a milioane de persoane, în cea mai mare parte femei și fete, pentru exploatare sexuală comercială. Cele mai multe țări sunt atât vizate, cât și afectate de acest fenomen. Estimarea profiturilor este problematică, pentru că vorbim de activități ilicite, iar criteriile folosite nu sunt uniforme. Guvernul american a considerat că, după traficul de droguri, traficul de ființe umane are creșterea cea mai rapidă și a egalat contrabanda de arme, pe locul doi pe lista celor mai mari activități ilicite pe plan mondial.”
Sursa: Mary Lucille Sullivan, Making Sex Work - A Failed Experiment with Legaqlized Prostitution, Melbourne, Spinifex Press, 2007, p. 6
„Eficienţa acestor abordări legislative pentru eliminarea violenţei, a exploatării şi a traficului de persoane a fost minimă, pentru că ele nu au dat atenţie rolului crucial al consumatorului în perpetuarea încălcărilor drepturilor omului, care diferenţiază industria sexului de oricare altă industrie". Mary Lucille Sullivan
[1] www.presidency.ro
[2] A se vedea Scrisoare deschisă privind unele aspecte din Raportul Comisiei Prezidenţiale, http://provitabucuresti.ro
[3] Pentru informaţii la zi privind prostituţia globală se poate consulta The Coalition Against Trafficking in Women, http://catwinternational.org
Recomandăm:
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.