Anorexia ca stil de viaţă: între narcisism și mutilare

12

Se pare că trăim într-o lume a extremelor, nu doar pe plan politic, ci și personal, al stilului de viaţă adoptat. În timp ce obezitatea a devenit un flagel global, și extrema cealaltă este la fel de problematică. Anorexia face ravagii, generând victime mai ales printre fete și femei.

O boală, două perspective

„Creşterea incidenţei tulburărilor de alimentaţie, precum anorexia, în rândul adolescenţilor este un semn de narcisism”, a spus Joan Bakewell, autoare, prezentatoare TV și președintă a Colegiului Birkbeck din cadrul Universităţii din Londra. Într-un interviu pentru The Sunday Times, Bakewell a menţionat că este „alarmată” de această boală specifică vârstei tinere. „Nimeni nu suferă de anorexie în societăţile în care nu există suficientă hrană”, a spus ea. Acesta este un argument pe care îl folosește pentru a sugera că anorexia este un semn al supraindulgenţei societăţii noastre. „Nu există anorexie în taberele din Siria. Cred că, atunci când discutăm despre anorexie, trebuie să vorbim despre narcisism.”

Prezentatoarea britanică și-a exprimat îngrijorarea faţă de tendinţele extreme de a slăbi, care, din punctul ei de vedere, sunt o consecinţă directă a faptului că tinerii de astăzi sunt preocupaţi mai mult ca oricând de aspectul fizic. Nu toţi însă i-au agreat opiniile. Printre cei care au răspuns la observaţiile scriitoarei a fost și o studentă de la Kings College, din Londra, Emma Seaber, care a intervenit pe blog, acuzând că „opinia lui Bakewell este simptomatică pentru ceea ce înseamnă neînţelegerea mai largă a tulburărilor de alimentaţie”. Mai mult, insistă mai departe studenta, „prezentarea acestei opinii în presa naţională face parte dintr-o tendinţă a mass-mediei de a insista pe influenţele externe care duc la creșterea incidenţei anorexiei”. Ca răspuns la critici, Bakewell a explicat sensul afirmaţiilor sale, spunând că nu tinerii sunt narcisiști, „ci cultura în care trăim”.

O problemă majoră

Cererile de tratament de specialitate pentru anorexie au crescut în Anglia în medie cu 8 procente pe an. De exemplu, într-un interval de 12 luni (finalizat în octombrie 2013), au existat 2.560 de solicitări pentru internare, o creștere substanţială faţă de anul precedent, arată Centrul de Informare pentru Sănătate și Asistenţă Socială. Statisticile britanice atestă că se înregistrează de nouă ori mai multe femei decât bărbaţi care au nevoie de tratament, iar vârsta cea mai frecventă a celor care apelează la intervenţii medicale pe motive de tulburări alimentare este cea de aproximativ 15 de ani.

Colegiul Regal de Psihiatrie din Londra a declarat că această evoluţie statistică ar putea fi rezultatul unei presiuni sociale, agravate, din păcate, și de „imaginile online”. În acord cu această supoziţie, și Bakewell a declarat că în urmă cu ceva ani problema nu se punea în acești termeni. Discuţiile despre siluetă nu erau atât de prezente la vârsta tinereţii, fiindcă preocupările erau de altă natură. Lucrurile s-au schimbat radical în prezent. Spre exemplu, spune ea, dacă oamenii sunt întrebaţi cu privire la fericire, cel mai adesea își concentrează atenţia pe lucruri care nu sunt de o nevoie stringentă.

Societatea care ne modelează fericirea

Chiar dacă unii se străduiesc să demonstreze că anorexia este o simplă tulburare alimentară, o privire de ansamblu ne arată că boala este rezultatul unor percepţii pe care societatea le-a modelat cu tendinţa de a defini frumuseţea. Persoanele care se confruntă cu tulburări de alimentaţie se concentrează excesiv asupra greutăţii corporale, a aspectului fizic și asupra alimentelor pe care le consumă, notează Eating Disorder Foundation. Cu alte cuvinte, este o problemă autoindusă și nu o afecţiune declanșată de factori biologici. Din acest punct de vedere, poate fi cu ușurinţă considerată mai degrabă o maladie socială decât una medicală.

De exemplu, în urmă cu trei ani, o agenţie de modelling din Suedia a fost implicată într-un scandal public atunci când s-a aflat că reprezentanţii agenţiei au încercat să atragă pacientele Centrului de Tulburări Alimentare din Stockholm, cu scopul de a recruta personal pentru industria în care activează. Medicul psihiatru a reacţionat pe măsură, declarând că „este catastrofal să implici persoane cu o afecţiune bazată pe greutate și aspect într-un domeniu care exploatează tocmai aceste lucruri”, menţionează Medical Daily. Păpușa Barbie (dar nu doar ea) poate fi considerată exponenta absolută a acestor noi orientări în materie de design corporal. Ura faţă de propriul corp și nemulţumirea sunt cultivate încă de la vârste fragede. Moda și frumuseţea artificială vin la pachet, conturând convingeri care riscă să se soldeze prea adesea nu doar cu mutilări fizice, ci și sufletești.

DISTRIBUIE: