Cancerul e o boală perversă din multe puncte de vedere, însă nu i s-ar putea reproșa că discriminează pe cineva. Lovește fără să se uite dacă ești bebelușul care n-a apucat încă să guste laptele, tânărul care trebuia să dea BAC-ul la anul, părintele care și-a muncit anii ca să-i vadă pe copii bine și la casa lor sau bătrânul care ar fi vrut și el să își încheie în tihnă socotelile. Nu se uită nici dacă ai sau n-ai bani de tratament, dacă ai sau n-ai pe cineva care să te ţină de frunte când vomiţi de la citostatice, nici dacă ai sau n-ai suficientă școală cât să înţelegi ce te-a lovit.

Cancerul lovește și oameni care nu sunt medici și care nu înţeleg nimic din studiile de specialitate, care trebuie să se bazeze exclusiv pe ce spun alţii, pentru că ei înșiși nu au instrumentele necesare verificării. Pentru astfel de oameni, mai clar decât orice este că nu mai au timp, că trebuie să ia o decizie pe viaţă și pe moarte și că trebuie să o ia acum.

Îngroziţi de perspectiva unui tratament agresiv, invaziv sau poate chiar debilitant, așa cum sunt multe dintre tratamentele convenţionale curente, mulţi oameni apelează mai întâi, sau chiar exclusiv, la așa-numitele tratamente „alternative”, cunoscute și ca „naturiste” sau „neconvenţionale”. Adjective pozitive care ascund însă riscul uriaș care li se asociază. Te poate vindeca ceva mai bine decât Natura?

Culmea, chiar și atunci când aceste tratamente ajung să își dovedească ineficacitatea, așa cum s-a dovedit în mediatizatul caz al unei militante naturiste, Jessica Ainscough, mulţi oameni continuă încă să creadă în ele, dintr-un complex de motive.

E vegetariană, deci e bună

Unii se uită la principiile benefice la care fac apel aceste terapii și nu mai văd nimic pe lângă. E cazul terapiei Gerson, pe care o adoptase și Jessica. Sigur, dieta vegetariană care se recomandă în cadrul terapiei joacă un rol dovedit (într-o anumită măsură) în prevenirea cancerului. Și benefică este și reducerea consumului de sodiu din alimentaţia noastră, despre care știm deja că este mult prea sărată – un alt principiu al terapiei. Exerciţiul fizic, și el recomandat în terapia Gerson, are avantaje care nu necesită demonstraţii suplimentare. Însă cât de cinstit este să credem că, dacă pot preveni, atunci aceste obiceiuri de stil de viaţă pot și vindeca?

Dacă ne gândim la terapia naturistă ca la întoarcerea la respectarea principiilor naturale de stil de viaţă, tot nu ieșim din impas. În acest caz, apărarea terapiei naturiste nu este mai legitimă decât pretenţia că putem repara motorul unei mașini alimentându-l cu benzină de calitate. Chiar dacă, uneori, terapiile alternative aduc o îmbunătăţire a sănătăţii pe anumite paliere, această îmbunătăţire este doar echivalentul unei case în flăcări care are, lăudabil, geamurile curate.

Apoi, cât de corect este să facem din aceste principii capul de afiș al unei drame terapeutice care are și episoade negre, mult mai puţin diseminate?

E naturist, n-are ce să strice

Una dintre laturile terapiei Gerson care nu iese din prima la înaintare este, de exemplu, aceea că recurge zilnic, uneori chiar de două ori pe zi, la o clismă pe bază de cafea, despre care s-a dovedit clinic că poate duce inclusiv la deces. Terapeuţii Gerson recomandă însă clisma pentru că ei cred că boala canceroasă este o dereglare sistemică survenită în urma unei acumulări de toxine. Dar supoziţia aceasta nu este verificată medical.

Aici este, de fapt, un punct comun al celor mai multe terapii alternative naturiste: prin definiţie, ele doresc să înlocuiască medicina convenţională. Și vor să facă acest lucru implementând principii uneori sănătoase (cum este dieta vegetariană) sau inofensive, dar alteori apelând la tratamente dăunătoare (cum este clisma repetată cu cafea). Totul, pentru a trata o cauză despre care doar intuiesc că ar putea fi reală.

Conspiraţia farma!

Se ajunge la situaţii paradoxale când, de frica unor conspiraţii farma (citostatice recomandate de medici corupţi, doar pentru a fi vândute), mulţi bolnavi ajung să arunce grămezi de bani pe întreţinerea lor naturistă (potrivit Cancer Research UK, valoarea estimată pentru tratamentul Gerson poate însemna și 5.500 de euro pe săptămână) sau pe metode șarlatanești de vindecare prin energii miraculoase sau leacuri băbești.

Din nefericire, publicul va rezona mai mult cu o istorie personală cum este cea a Jessicăi, fie ea și tragică, decât cu avertizările clare și repetate ale cercetătorilor, care spun că terapia Gerson nu respectă criteriile fundamentale pe baza cărora să poată fi declarate beneficiile ei clinice, altfel spus, nu există dovezi că tratamentul are valoare curativă ori adjuvantă.

Dar Jessica a trăit 7 ani

Privind la cazul Jessicăi, unii sunt tentaţi să spună: „Bravo ei că a reușit să trăiască 7 ani cu acest cancer! Unii nu trăiesc atât nici cu terapia convenţională!” De fapt, deși la copii și tineri, cancerele sunt deseori galopante, ca urmare a faptului că pacienţii sunt în creștere, iar ritmul de diviziune celulară este mult mai rapid decât la adulţi, cancerul Jessicăi era unul care se dezvoltă lent. Observaţiile ei cu privire la „stabilitatea sănătăţii” nu erau, din păcate, un semn de progres în tratament, nici măcar unul de încetinire a bolii, ci era doar evoluţia normală a unui cancer care avansează lent. Promotorii terapiilor alternative fac deseori această confuzie.

Medicii i-au sugerat Jessicăi un tratament dur, care putea să îi ofere încă 10 ani de viaţă. A ales altceva și a mai trăit doar 7, deși credea că se vindecă. Povestea ei este una tristă, dar și periculoasă, fiindcă alegerea Jessicăi nu a fost una personală, ci una publică. Pentru Jessica, promovarea terapiei Gerson a fost o misiune care o făcea să se simtă utilă, în ciuda bolii. Cum rămâne însă cu oamenii care, inspiraţi de ea, refuză tratamentul propus de medici și adoptă alternative nedemonstrate, care poate chiar le grăbesc sfârșitul?

Foto: mindfulinmay.org