Odată cu înaintarea în vârstă crește considerabil riscul ca tu sau cineva din grupul tău de prieteni sau din familie să se îmbolnăvească de cancer. În timp ce medicii lucrează în continuare la găsirea unui tratament cât mai eficient și inofensiv pentru organismul uman, mulţi dintre cei bolnavi trebuie să se pregătească pentru o luptă lungă și trebuie să înveţe să trăiască cu această boală zi de zi.

Multe se cunosc deja despre beneficiile exerciţiilor fizice pentru menţinerea sănătăţii organismului, însă de cele mai multe ori sportul este văzut ca o metodă preventivă pentru diverse afecţiuni, printre care și cancerul. Există însă și o altă abordare care se încearcă în prezent. La un centru de cercetare din Australia, un grup de pacienţi care suferă de cancer testează beneficiile unui alt remediu administrat imediat după chimioterapie: programul de antrenament personalizat.

„Dovezile sunt atât de puternice în prezent, încât pacienţii merită acest remediu”, spune profesorul Robert Newton, referindu-se la exerciţiile fizice. „Mușchii produc substanţe chimice care omoară celulele canceroase”, explică el. Se pare că rezultatele preliminarii sunt atât de bune, încât doctorii de la Exercise Medicine Research Institute, din Perth, se așteaptă ca la final să poată publica o lucrare cu adevărat revoluţionară.

Există deja un număr de studii care arată că, dacă pacienţii ating un anumit nivel de activitate fizică, relativ modest, își pot dubla șansele de a supravieţui bolii. Dar ideea de a introduce exerciţiile odată cu tratamentul pentru cancer a fost destul de radicală și a venit chiar din partea medicilor oncologi, care lucrează direct cu pacienţii. Aceștia au îndrăznit să propună să nu se mai aștepte până când pacienţii devin prea slăbiţi pentru a-i reabilita prin sport, ci să se intervină concomitent, deși se cunoaște cât este de dură chimioterapia asupra organismului uman.

Pacienţii care au acceptat să facă efortul de a trece peste impactul tratamentului și a aborda direct o rutină de exerciţii personalizată în funcţie de capacitatea fiecăruia după chimioterapie au avut cu toţii parte de beneficii. În primul rând, efectele negative ale tratamentului, greaţa și slăbiciunea, s-au ameliorat semnificativ. După chimioterapia cuplată cu sport, pacienţii și-au recăpătat energia și au putut să ducă o viaţă mai normală. Doar acest lucru a însemnat creșterea calităţii vieţii și a șanselor de a completa tratamentul și a învinge boala. Efectele au fost testate și cu DEXA, un aparat care urmărește compoziţia ţesuturilor adipos, muscular și osos ale fiecărui pacient din program. În mod normal, în timpul chimioterapiei, pacienţii pierd 10%-15% din masa musculară, însă cu adaosul de exerciţii nu s-a mai înregistrat nicio pierdere, ba unii pacienţi au și crescut în masă musculară.

Masa musculară este extrem de importantă pentru pacienţii care suferă de cancer și nu există medicamente care să prevină pierderea ei pe timpul tratamentului. Cu cât mușchii sunt solicitaţi mai mult, cu atât mai bine ajunge sângele, purtător de medicamente, la celulele canceroase, care sunt mai deprivate de sânge decât cele normale. Ceea ce înseamnă că tratamentul va fi mai eficient. Din acest motiv este important ca pacienţii să facă exerciţiile fizice imediat înainte sau după ședinţele de chimioterapie, când acestea pot influenţa fluxul sanguin și îl pot forţa să ajungă până la tumoare.

Exerciţiile fizice funcţionează însă și mai remarcabil de atât, și anume ca o chimioterapie pe care organismul o produce în mod natural. Într-un studiu realizat de cercetători suedezi în 2003, s-a testat sângele de la 10 bărbaţi tineri, sănătoși, înainte și după ce au fost puși să pedaleze pentru 60 de minute. Din sânge s-a extras plasma, care a fost pusă peste celule de cancer de prostată. Plasma care a fost extrasă după exerciţiul fizic a suprimat creșterea celulelor canceroase cu 30%. Ceea ce înseamnă că, în timpul practicării unui sport, organismul produce substanţe ce au capacitatea de a distruge celulele canceroase. Un alt studiu realizat în 2016 a testat ipoteza pe șoareci cu cinci tipuri diferite de cancer. Șoarecii au fost împărţiţi în două grupuri, dintre care doar unul a avut acces la o rotiţă de alergat. Rezultatele au fost clare – în toate cele cinci experimente, exerciţiul fizic a redus creșterea tumorii cu 60%-70%. Care este mecanismul? Se pare că adrenalina, produsă în timpul exerciţiilor, activează celule ucigașe (NK, natural killers), care circulă prin sânge căutând o ţintă. Informaţia vine apoi prin mușchi, care eliberează interleukina 6, o citokină cu un mare număr de funcţii, care este rapid indusă ca răspuns la infecţii bacteriene și virale, inflamaţii sau traumatisme. Profesorul Newton explică pe limbajul tuturor că aceasta funcţionează ca un GPS, localizând celulele canceroase și transmiţând informaţia celulelor NK. Cu siguranţă, sunt mai multe mecanisme fiziologice implicate, însă acest studiu arată cum se poate stimula sistemul imunitar să lupte mai bine împotriva cancerului.

Sunt toate exerciţiile la fel, din acest punct de vedere? Se pare că nu. Pacienţii care suferă de cancer de prostată și care urmează terapie anti-androgenică contractează rapid osteoporoză, fiindcă terapia provoacă o scădere semnificativă a masei osoase. Acum șapte ani de zile, profesorul Newton a luat un grup de bărbaţi care urmau această terapie și le-a prescris trei tipuri diferite de exerciţii. Unii făceau aerobic, alţii făceau aerobic și antrenament cu greutăţi, iar al treilea grup făcea antrenament de impact – greutăţi plus sărituri. Rezultatele au arătat că doar combinaţia de exerciţii de rezistenţă și de impact a avut efect în a opri pierderea densităţii osoase. Rezultatele acestui studiu, prezentat la Conferinţa Australiană pentru Cancerul de Prostată, în 2011, au fost considerate atât de importante, încât au dus la schimbarea ghidului pentru tratarea cancerului de prostată în Australia și Statele Unite.

În acest moment, cel puţin două echipe de cercetători din Suedia și Danemarca conduc studii similare celui condus de profesorul Newton, care va publica primele rezultate ale terapiei prin sport. Rezultatele de până acum ar indica că s-ar putea să ne aflăm, într-un final, la un punct de cotitură în ce privește terapiile de combatere a cancerului și la o strategie de trecere de la recomandarea superfluă a practicării sportului la prescrierea unor exerciţii personalizate pentru fiecare tip de cancer.

DISTRIBUIE: