Pe lângă multe alte situaţii neplăcute care derivă din stilul de viaţă, mai avem un motiv de îngrijorare. Chiar dacă numărul de internări în spital din cauza accidentelor vasculare cerebrale a scăzut în ultimii ani pentru persoanele în vârstă, în cazul tinerilor lucrurile se întâmplă exact invers. Cel puţin, aceasta este concluzia unui studiu publicat recent.

Tinerii încep să se lupte tot mai serios cu boli care, de regulă, apar la o vârstă ceva mai înaintată. Este încă un semnal de alarmă că stilul de viaţă defectuos nu iartă pe nimeni. Într-un studiu publicat recent în  Journal of American Heart Association, cercetătorii au descoperit că între 2000 și 2010, internările generate de accidentul vascular cerebral ischemic au scăzut în SUA cu aproape 20% per total, dar au crescut cu 44% pentru categoria 25 – 44 de ani, anunţă The Washington Post.

Ce spune studiul?

Cercetătorii au constatat că, pentru cei de peste 85 de ani, spitalizările provocate de accidentele vasculare cerebrale au variat de la 2.077 la 1.618 cazuri raportate la 100.000 de persoane. Pentru cei cu vârste între 65 și 84 de ani, raportul a scăzut între 846 și 605 cazuri raportat la același număr de locuitori. Dar pentru cei cu vârste între 45 și 64 de ani, rata a crescut de la 149 la 156, iar pentru cei cu vârste între 25 și 44 de ani, spitalizările au crescut de la 16 la 23 de cazuri.

Comparând statisticile, s-ar putea concluziona că situaţia nu este chiar atât de rea în privinţa tinerilor. Însă cercetătorii au declarat că cifrele ar trebui citite cu precauţie, deoarece mulţi nu reușesc să recunoască simptomele unui accident vascular cerebral și, în consecinţă, evită să solicite asistenţa medicală, astfel încât numărul de internări poate fi mai mic decât numărul real al persoanelor care au probleme. În plus, oamenii de știinţă sunt convinși că rezultatele lor sunt în concordanţă cu alte studii care au indicat o tendinţă similară de creștere a accidentelor vasculare cerebrale în rândul americanilor mai tineri. De exemplu, cercetătorii de la Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Statele Unite au analizat date privind circa opt milioane de pacienţi anual, între 1995 şi 2008. Concluzia lor, publicată în Analele Neurologiei, a fost că rata atacurilor cerebrale suferite de persoane cu vârsta între 5 şi 44 de ani a crescut cu o treime în ultimii 10 ani.

Un alt studiu publicat în revista de specialitate Neurology a analizat incidenţa atacului cerebral printre persoanele cu vârste între 20 şi 54 de ani dintr-o regiune a Statelor Unite. Procentajul persoanelor sub 55 de ani care au suferit atac cerebral a crescut de la 13%, în 1993, la 18,6%, în 2005.

De ce la tineri?

Mult timp, accidentul vascular cerebral a fost asociat cu înaintarea în vârstă. Acum lucrurile s-au mai „limpezit”, medicii atribuind creşterii preponderenţei în rândul tinerilor a acelorași factori de risc care le cauzează probleme pacienţilor mai în vârstă. Obezitatea, diabetul, hipertensiunea arterială sunt principalii inamici ai sănătăţii care contribuie la declanşarea bolilor de inimă şi reprezintă un risc crescut de atac cerebral.

Aceasta nu exclude riscul ca accidentul vascular cerebral să fie generat de afecţiuni rare, cum ar fi malformaţiile cardiace congenitale sau leziuni ale arterelor de la nivelul gâtului, care, la rândul lor, pot fi provocate de traumatisme minore. Acestea din urmă sunt însă excepţiile, nu regula. „Când oamenii se gândesc la accidentul vascular cerebral îl asociază cu bunicul care fumează și are hipertensiune arterială”, spune neurologul Lee Schwamm, director la Massachusetts General Hospital. „Dar aceasta nu înseamnă că, dacă ești tânăr, nu poţi avea un accident vascular cerebral.”

Lovește și îl ignorăm

Atacul cerebral este cu atât mai periculos cu cât este mai ignorat, iar tinerii sunt primii care încearcă să susţină că situaţia lor nu este chiar gravă. În această privinţă, Robin Dickinson servește ca un studiu de caz care ar trebui să îi alarmeze pe tineri. La 31 de ani, Robin era căsătorită și cu doi copii mici. Era împlinită, lucrând ca medic de familie aproape de Denver. Fericirea ei a fost brusc întreruptă de două atacuri cerebrale, înregistrate în două zile consecutive. Cel de-al doilea a trimis-o la spital.

Ambele atacuri i-au provocat o stare de epuizare accentuată însoţită de dureri, pe care le-a evaluat ca fiind simple migrene. Ulterior, starea de ameţeală extremă s-a mai diminuat, însă a persistat. „La fel ca atât de mulţi alţi tineri care au suferit un accident vascular cerebral, am negat și eu situaţia, chiar dacă eram medic și știam ce mă avertizau simptomele”, spune Dickinson.

După cei trei ani de la accident, Dickinson recunoaște că viaţa întregii familii a fost dereglată. Ameţelile frecvente, stările de oboseală accentuată au forţat-o să își limiteze drastic programul de lucru. A ajuns într-o stare atât de rea din punct de vedere financiar, încât abia putea să își permită să mănânce cartofi, fulgi de ovăz sau orez. „Trei ani mai târziu, am început să mă simt mai bine, dar încă mă lupt pentru a readuce sentimentul de normalitate în viaţa familiei”, spune Dickinson.

Cum ne putem lupta?

Cazul Dickinson este simptomatic pentru maniera în care unii întârzie să solicite asistenţa medicală, însă și mai ignorată este prevenţia. „Până la 80% dintre accidentele vasculare cerebrale pot fi prevenite prin anticiparea factorilor de risc printr-o alimentaţie corectă, mișcare fizică şi evitarea fumatului și alcoolului”, concluzionează cercetătorii pe marginea studiului de faţă. Persoanele care au în mod regulat o activitate fizică moderată sau intensă, care îi face să transpire, prezintă cu 20% mai puţine riscuri să sufere un atac cerebral, spre deosebire de persoanele sedentare, arată și un studiu australian, conform Huffington Post. În plus, o amplă analiză publicată în British Medical Journal „oferă dovezi potrivit cărora un consum ridicat de fructe și legume este asociat cu diminuarea riscului mortalităţii din orice cauze, în special a mortalităţii din cauze cardiovasculare”. Consumul de alimente bogate în licopen, antioxidantul care oferă fructelor şi legumelor culoarea roşie, este indicat în acest sens, informează și Health.

Sintetizând, stilul de viaţă este antidotul ideal şi soluţia de prevenire a acestui gen de derapaje cu consecinţe imprevizibile. Sănătatea nu poate fi resetată fără eforturi sau riscuri consistente. Greșelile costă, și uneori sunt iremediabile. De exemplu, cei care se îngrașă, slăbesc și apoi recuperează kilogramele pierdute sunt într-un pericol mai mare decât erau anterior deciziei de slăbire. Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Wake Forest, din Carolina de Nord, arată că femeile în vârstă care vor să slăbească sunt avertizate că ar putea face mai mult rău decât bine dacă nu reuşesc să îşi menţină noua greutate. Studiul a relevat faptul că aceste femei cu vârste peste 50 de ani au un risc crescut de a suferi de boli cardiovasculare. Cercetătorii au descoperit că nivelul tensiunii, al colesterolului, al trigliceridelor şi al glicemiei s-a îmbunătăţit odată cu scăderea în greutatea, dar au revenit la nivelul iniţial sau chiar au atins un nivel mai mare când kilogramele erau puse la loc, scrie Daily Mail. Acest dezechilibru le-a generat o stare de sănătate mai precară decât înainte să slăbească. De ce? Cel mai probabil fiindcă stilul de viaţă anterior a fost mult mai atractiv, iar menţinerea noilor performanţe – mult prea grea. Noile cercetări constituie o nouă demonstraţie că joaca cu sănătatea nu este chiar o joacă. Bătrâni sau tineri, cu toţii suntem victimele propriilor strategii de viaţă.