„Necazurile se îneacă în alcool”, ar suna una dintre scuzele celor care cedează ispitelor lui Bahus. Nu este obligatoriu ca cineva să bea până la inconștienţă pentru a fi etichetat ca un consumator de alcool. Pur și simplu, se poate bea din obișnuinţă. Mai degrabă aceasta ar fi una dintre trăsăturile specifice românilor.

Cât mai beau românii? Luând în calcul criza economică și problemele financiare aferente am putea intui o reducere a consumului de alcool. Așa și pare, conform statisticilor oficiale publicate recent care indică un consum mediu naţional mai mic de doi litri şi jumătate lunar pe persoană, reprezentând totalul cantităţilor de bere, vin, ţuică şi rachiuri naturale înregistrat în anul 2014. Însă, chiar este așa?

Mai precis, din datele privind veniturile şi cheltuielile românilor, prezentate de Institutul Naţional de Statistică (INS) și citate de ziarul Adevărul, reiese că în Oltenia (cu 3,8 litri/lună/persoană) şi Moldova (cu 2,9 litri/lună/persoană ) se consumă cele mai mari cantităţi de alcool. Banatul rămâne „fruncea” și în privinţa moderaţiei în consumul de alcool, înregistrând cele mai scăzute date statistice (1,4 litri/lună/persoană).

Totuși, românii chiar beau?

Ceea ce surprinde cel mai mult la aceste date este cantitatea mică de alcool consumat, dacă este  împărţită la cele 30 de zile ale lunii. Aproape că s-ar putea spune că românii nu sunt amatori de băuturi și ideea conform căreia beau foarte mult ar fi, de fapt, un mit.

Însă, analizarea corectă a datelor oferite de către INS implică luarea în calcul şi a românilor care nu consumă alcool (și nu sunt deloc puţini). Este vorba despre persoane care din convingere personală nu beau sau cei care consumă doar ocazional și în cantităţi foarte reduse. Prin urmare, media naţională trebuie descifrată în acești termeni. Altfel, apar dificultăţi de armonizare a datelor furnizate de alte statistici. De exemplu, o statistică a OMS din 2012 sugera că românii, alături de cehi şi de sloveni, sunt marii băutori de alcool ai Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că depăşim  ţări despre care există ideea că au mulţi consumatori de alcool, cum ar fi Norvegia, Suedia, Marea Britanie sau Finlanda.

Conform OMS, un român bea între 15 şi 19 litri de alcool pur pe an. Însă, nici această cifră nu este foarte exactă, fiindcă statisticile ţin cont doar de vânzările de băuturi alcoolice. Ele nu pot evalua și o practică curentă a românilor: aceea de a-și face băutură acasă. Este un obicei care nu ne singularizează. „Am văzut o statistică de genul acesta în care Rusia era prin treimea inferioară a clasamentului. Nimeni nu-i poate crede”, spunea conferenţiarul doctor Radu Mihăilescu de la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia”.

În 2014, aceeași instituţie plasa România în top 5 mondial (din 194 de ţări evaluate) în ceea ce privește consumul de alcool. Rămânem sus în clasament cu „doar” 14,4 litri de alcool pur pe an. Se poate observa ușor că datele statistice (atât cele naţionale şi internaţionale) prezintă diferenţe semnificative. Chiar dacă ele nu coincid, transmit totuși un mesaj cu privire la existenţa unei probleme în ceea ce privește relaţia românului cu licoarea lui Bahus.

Se bea, dar fiecare în „legea” lui

Statistica INS confirmă, în schimb, un aspect care era relativ ușor de intuit. La oraş se bea mai puţin şi mai scump, în timp ce locuitorii din mediul rural beau mai mult, dar mai ieftin. De fapt, cei mai aprigi băutori locuiesc la ţară, sunt agricultori (consumă peste 3 litri/lună/persoană) cu vârsta cuprinsă între 50 şi 64 de ani. Sunt în majoritate bărbaţi şi preferă vinul.

De asemenea, se poate concluziona pe marginea acelorași date că, în opţiunile românilor, alcoolul este mai bun decât apa. Astfel, în Moldova se consumă 2,9 litri/lună de alcool pe persoană şi doar 2,7 litri/lună de apă minerală şi alte băuturi nealcoolice. În Oltenia se ajunge chiar la 3,8 litri/lună/persoană, în timp ce la apă şi băuturi nealcoolice consumul este de doar 3,5 litri/lună/persoană. Mai în glumă, mai în serios, „zaiberul” lui nea Marin este încă la loc de cinste.

De ce se (mai) bea?

Dacă ne referim și la faptul că studiul INS mai arată că persoanele cu studii medii consumă 2,3 litri/lună/persoană, iar cele cu studii superioare 2,1 litri/lună/persoană (adică diferenţe nesemnificative) am putea spune că problema consumului ridicat de alcool nu este o chestiune care ţine doar de educaţie, deși nu o exclude. „Consumul de alcool face parte din tradiţia poporului”, spune Richard Regian, consultant în cadrul Programului de informare și consiliere în adicţii de la Christiana Cluj. Argumentul său este fără echivoc: „Oriunde te duci, la cine te duci, prima întrebare e ‘Pot să vă servesc cu ceva?’ și oamenii se referă la băutură, nu la mâncare.”

Prin urmare, se bea din obișnuinţă și nu doar la necaz, iar dacă se intenţionează vreodată (ceea ce încă nu pare) diminuarea consumului de alcool, atunci trebuie intervenit la nivelul percepţiilor colective. Atâta timp cât tiparele comportamentale sunt cultivate într-o anumită direcţie, atunci efectele vor fi cele firești. Până când societatea românească nu este dispusă pentru o confruntare directă cu propria imagine, este greu de crezut că vor interveni schimbări semnificative pe „frontul” luptei cu alcoolul. De fapt, nici nu sunt semnale că ar exista un „front” deschis în această privinţă. Dincolo de multitudinea de studii care deja ne spun cum suntem, se impune o schimbare de perspectivă cu privire la valoarea vieţii. În lipsa unei alternative, vom continua să sesizăm cum viitoarele statistici vor confirma menţinerea României în topul ţărilor care se limitează doar la a deplânge dependenţa de alcool a propriilor cetăţeni.

DISTRIBUIE: