Prospăt-alesul președinte al Filipinelor, Rodrigo Duterte, a făcut subiectul analizelor mai multor publicaţii internaţionale importante, după ce a solicitat populaţiei locale să ucidă traficanţi de droguri, promiţând în schimb medalii.

Joia trecută, în faţa unui public restrâns alcătuit din câţiva înalţi oficiali ai Filipinelor, președintele Rodrigo Duterte a depus tradiţionalul jurământ de instalare în funcţie. Câteva ore mai târziu, președintele a vorbit în faţa a 500 de oameni strânși într-o mahala a orașului Manila și a dezlănţuit o tiradă de înjurături și ameninţări la adresa traficanţilor de droguri. „Ne distrug copiii”, a reclamat președintele referindu-se la traficanţi. „Vă avertizez să nu vă băgaţi în așa ceva, nici dacă sunteţi poliţiști, pentru că vă omor. (…) Dacă știţi voi vreun dependent, aveţi mână liberă să îl ucideţi direct, fiindcă a-i lăsa pe părinţii lor să o facă ar fi prea dureros.”

În weekendul de după acest discurs inflamator și plin de invective, publicaţia PhilStar consemna că nu mai puţin de 18 persoane suspectate că ar fi traficate de droguri ar fi fost ucise și 952 de oameni s-ar fi predat mărturisind că sunt fie consumatori, fie traficanţi. Astfel, numărul celor uciși pentru traficul cu droguri, în săptămâna scursă de la instalarea noului președinte, ar fi ajuns la 30 de persoane.

Duterte și-a câștigat funcţia pe promisiunea unui veritabil război împotriva infracţionalităţii uriașe din ţară. Refrenul campaniei lui a fost, potrivit The Guardian, invitaţia lansată populaţiei de a-și deschide firme de servicii funerare. „Vă asigur eu că nu veţi da faliment. Și, dacă cumva afacerea voastră încetinește, o să cer poliţiei să se grăbească, ca să ajute oamenii să câștige bani.”

Anterior, președintele avertizase că cei șase ani de mandat prezidenţial vor însemna zile negre pentru traficanţi. În viziunea celui care avea să devină președinte, programul de luptă contra crimei organizate cuprinde reintroducerea pedepsei cu moartea, spânzurarea fiind metoda preferată pentru execuţie. Prezidenţiabilul spunea atunci că va ordona serviciilor de securitate să ucidă traficanţii, oferind recompense financiare pentru fiecare cadavru de traficant primit. Duterte le-a cerut și cetăţenilor de rând să-i ucidă pe cei pe care îi suspectează de infracţiuni. Tot în campanie, Duterte a spus că se așteaptă ca 100.000 de oameni să moară în timpul intervenţiei împotriva infractorilor și că atâtea cadavre vor fi aruncate în golful Manila încât peștii își vor umfla burţile.

Deja organizaţiile de apărare a drepturilor omului spun că grupările de „vigilenţi” (găști civile care încearcă să impună ceea ce consideră a fi dreptate socială) din Davao au ucis până acum peste 1.000 de oameni. Reprezentanţii ONG-urilor sunt îngrijoraţi că astfel de crime s-ar putea răspândi pe tot teritoriul ţării. Însă potrivit afirmaţiilor electorale ale actualului președinte, ţara ar putea deveni un „narco-stat” dacă dependenţa și traficul nu sunt combătute.

În anul 2013, se estima că valoarea pieţei de droguri din Filipine se ridică la 8,4 miliarde de dolari. Potrivit unui raport ONU din 2011, Filipinele este ţara cu cel mai mare consum de metamfetamine din lume, deși, potrivit statisticilor, metamfetamina este la concurenţă cu marijuana în materie de consum, iar pe lista drogurilor cu cea mai îngrijorătoare răspândire în ţară se numără și efedrina. În capitala ţării, cele mai multe mahalale sunt răvășite de traficul de droguri. Mai mult, un raport guvernamental al Statelor Unite arăta că cei mai predispuși consumatori sunt tinerii de 20-29 de ani. Minorii, în special cei fără adăpost, sunt deseori dependenţi de droguri inhalabile, precum adezivii.

Și mai tulburătoare este o statistică a Agenţiei Filipineze pentru Combaterea Drogurilor, potrivit căreia, între 2011 și 2015, nu mai puţin de 45% dintre angajaţii statului au fost arestaţi pentru posesie de droguri. Între aceștia, chiar și un fost director al Agenţiei, locotenent-colonelul Ferdinand Marcelino. Agenţia a dezvăluit totodată implicarea în reţele de trafic a mai mulţi generali din Poliţia Naţională Filipineză. Într-un discurs susţinut la începutul lunii iulie, președintele Duterte a identificat nominal cinci dintre acești generali, toţi aceștia negând că ar avea vreo implicare în vânzarea ilegală de stupefiante.

Declarativ, Duterte pare să se erijeze într-un salvator al ţării sale, în contextul în care reclamă, din nou în cuvinte injurioase, pe care nu le vom menţiona aici, lipsa de eficienţă a unor structuri internaţionale precum ONU: „N-aţi putut nici măcar să rezolvaţi măcelul din Orientul Mijlociu… n-aţi ridicat un deget în Africa, unde sunt măcelăriţi negri. Ia mai tăceţi cu toţii.”

Însă nu toate declaraţiile controversate ale președintelui ţin de incompatibilitatea de viziuni politice sau sociale. În luna aprilie, Duterte a mai ţinut un discurs care l-a propulsat în paginile ziarelor de peste ocean. Referindu-se la un incident tragic petrecut în timpul mandatului său de primar, Duterte a afirmat că victima unui viol în grup era „atât de frumoasă” încât i s-a părut „o risipă” faptul că „primarul nu a fost primul”. Victima respectivă era o misionară creștină laică, al cărei câmp de lucru era un penitenciar din Davao (sudul Filipinelor). Femeia a fost prinsă într-o revoltă a deţinuţilor împotriva gardienilor, a fost abuzată sexual și tăiată la gât cu un cuţit, înainte să fie ucisă de rebeli prin împușcare. Washington Post, care a documentat discursul respectiv, a consemnat și dezgustul provocat de acesta. Imaginile filmate, în care trei femei aflate pe scenă în spatele viitorului președinte râd, rămân greu de explicat și la fel de greu de tolerat ca ideea că un masacru naţional ar putea pune capăt flagelului traficului de droguri, care răvășește nu doar Filipinele, ci și pe vecinii acestei ţări.