La nivel global, obezitatea întrece foametea

33

Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm? Este o întrebare legitimă care ar trebui pusă după publicarea celui mai amplu studiu la nivel mondial referitor la o boală care afectează mai multe destine umane decât toate epidemiile la un loc. Obezităţii îi revine „cinstea” de a ocupa podiumul celor mai ameninţătoare afecţiuni din istorie.

Planeta este populată de oameni tot mai grași și mai nesănătoși. Aceasta ar fi concluzia studiului realizat de specialiști de la Imperial College din Londra, care atestă că numărul global de persoane obeze a crescut foarte mult, la 641 de milioane, în 2014 (adică 13% din populaţia mondială adultă), în comparaţie cu cele 105 milioane înregistrate în 1975. O simplă comparare a datelor publicate de revista medicală The Lancet duce la o concluzie mai mult decât alarmantă: numărul persoanelor obeze a crescut de șase ori în ultimele patru decenii. „În 40 de ani, am trecut de la o lume în care insuficienţa ponderală era de două ori mai mare decât obezitatea, la o lume în care persoanele obeze sunt mai numeroase decât cele subponderale”, a declarat coordonatorul studiului.

Date alarmante pentru cei care preţuiesc viaţa

În cadrul studiului au fost analizate schimbări ale indicelui de masă corporală la aproape 20 de milioane de adulţi din 186 de ţări. Datele au fost colectate în perioada 1975 – 2014. În perioada analizată, prevalenţa obezităţii s-a triplat, de la 3,2% la 10,8% în rândul bărbaţilor şi s-a dublat în cazul femeilor, ajungând de la 6,4% la 14,9%.  Această explozie a cazurilor de obezitate este legată, potrivit studiului, în special de alimentaţia cu produse de tip industrial şi de dieta hipercalorică.

Studiul subliniază faptul că, în cazul în care tendinţele actuale continuă, o cincime din adulţii din întreaga lume vor fi obezi până în 2025, raportează Bloomberg. În consecinţă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va rata obiectivul stabilit de a stopa creșterea ratei obezităţii în următorul deceniu, șansele reușitei fiind, potrivit studiului, „aproape zero”. Schimbarea actualului trend va „necesita o acţiune de proporţii monumentale”, a spus Boyd Swinburn, profesor de nutriţie în cadrul Universităţii din Auckland.

Coordonatorul studiului, profesorul Majid Ezzat, a declarat, conform BBC, că „ne confruntăm cu o epidemie severă de obezitate”, fapt oarecum explicabil în condiţiile în care „a fost foarte ușor, pe măsură ce unele ţări au ieșit din sărăcie, să consume o mulţime de calorii nesănătoase”. De aici derivă o serie de consecinţe extrem de greu de gestionat pentru viitorul nu foarte îndepărtat. „Costul creșterii prevalenţei obezităţii va fi uimitor”, a spus Bill Dietz, director al Centrului Global de Wellness din cadrul Universităţii „George Washington”. El se referă la o creștere a costurilor asistenţei medicale, în contextul „tsunamiului de diabet zaharat care va veni”.

Înghesuială mare pe podium

Numai SUA are aproape 42 de milioane de bărbaţi obezi (în 1975 erau doar 4 milioane) și 46,1 milioane de femei obeze. Conform estimărilor, până în 2025, 43% dintre femei si 45% dintre bărbaţii americani vor fi obezi. Dacă americanii nu mai constituie de mult timp surpriza acestui clasament, în schimb situaţia din China ar putea fi apreciată cel puţin ca neașteptată. În 1975, China era pe locul 60 și, respectiv, 41 în ceea ce privește procentul de bărbaţi și, respectiv, de femei care suferă de obezitate. Studiul arată că în 2014 China ocupă locul doi la incidenţa cazurilor de obezitate, comentează CNNNici continentul european nu stă cu mult mai bine. ​„Europa se va confrunta cu o criză imensă”, a avertizat OMS încă de anul trecut, estimând că ne putem pregăti deja pentru „o epidemie”.

În privinţa deprinderilor alimentare, românii, ieșiţi din sărăcia comunistă, s-au învăţat repede cu stilul de viaţă occidental, luând la pachet toate neajunsurile lui. Astfel, nu ar trebui să surprindă faptul că obezitatea afectează peste 20% dintre românii peste 18 ani, conform studiului epidemiologic Obezitatea în România, publicat anul trecut. Dacă sunt adăugaţi cei 41,6% dintre bărbaţi și 24,7% dintre femei care sunt supraponderali, avem o imagine de ansamblu nu foarte încântătoare cu privire la relaţia românului cu propria sănătate. Studiul românesc a analizat şi factorii de risc ce duc la obezitate, stilul de viaţă ieșind în evidenţă. Astfel, se asociază cu obezitatea consumul a mai mult de trei mese pe zi bogate cantitativ, mesele consistente luate seara târziu, obiceiul de a mânca între mese, consumul de alimente grase sau prăjite, sedentarismul, odihna insuficientă. „Educaţia în domeniul nutriţiei, la nivelul populaţiei poate influenţa trecerea spre stilul de viaţă sănătos, în care moderaţia, echilibrul, împreună cu activitatea fizică sunt elemente prioritare”, a explicat Gabriela Roman, preşedinta Asociaţiei Române pentru Studiul Obezităţii. Cei mai îngrijoraţi ar trebui să fie moldovenii, unde ponderea obezităţii este de 23,8%, comparativ cu situaţia înregistrată la nivel naţional, care este de 21,3%.

Paradoxul acestei situaţii constă în faptul că și bogaţii, și săracii sunt afectaţi din cauza alimentaţiei. „Unii nu au suficient să mănânce, iar alţii nu au suficientă hrană sănătoasă pentru a mânca”, spunea Majid Ezzat. Astfel, chestiunea alimentară „devine o manifestare a aceleiași probleme”.

Ce este de făcut?

Într-un articol publicat în Journal of American Medical, David S. Ludwig, specialist în obezitate la Harvard Medical School, susţine că societatea actuală nu se confruntă doar cu o problemă asociată alimentaţiei, ci și cu o percepţie defectuoasă a acesteia. În consecinţă, obezitatea nu va fi stopată cu ideea că „toate caloriile sunt la fel” si că pierderea în greutate va rezulta pur și simplu doar din a mânca mai puţin și a avea o viaţă ceva mai activă, susţine expertul, citat de Los Angeles Times. Nici mesajul gen „caloriile consumate trebuie să fie egale cu caloriile arse” nu este foarte eficient în păstrarea echilibrului energetic. S-ar impune mai degrabă un fel de consiliere a persoanelor afectate de obezitate care să treacă dincolo de obișnuitele, dar ineficientele solicitări de schimbare a dietei. În acest sens, poate că nici nu ar fi recomandabil să se mai utilizeze termenul de dietă (care are mai mult conotaţii restrictive), ci cel de stil de viaţă.

Astfel, în opinia coordonatorului studiului, nu există decât alternativa unor politici coerente de stopare a fenomenului, iar dacă măsuri ferme nu vor fi luate de către decidenţii politici „consecinţele medicale de magnitudine necunoscută” vor avea un impact uriaș, a insistat Majid Ezzati. Însă, până când guvernele se vor hotărî să abordeze în mod serios această problemă, ar fi cazul unor decizii și schimbări de ordin personal. De exemplu, un mic dejun consistent și sănătos, consumarea de apă suficientă sau evitarea alimentelor bogate în grăsimi ar putea schimba în mod decisiv traiectoria vieţii multor persoane care s-au obişnuit cu kilogramele în plus. De asemenea, este esenţial ca dieta hipocalorică să fie însoţită de activitate fizică. Din această perspectivă, „atacarea” obezităţii nu ar trebui să fie abordată ca un scop în sine. Deprinderea unui stil de viaţă activ și sănătos este prioritară. În sens contrar, orice slăbire care nu vine la pachet cu noi obiceiuri de viaţă pe termen lung va duce la efectul de yo-yo, pe care nutriţioniștii îl califică drept un dezastru pentru organismul uman. De aceea, o victorie pe termen lung împotriva obezităţii trebuie conectată nu doar cu dieta sau vreun eventual regim alimentar (înţeles și acesta greșit), ci și cu lărgirea perspectivei asupra echilibrului și a esenţei vieţii.

DISTRIBUIE: