Nu, acesta nu este începutul unei glume de carnivor, ci o întrebare reală, la care studiile încep să se întreacă pentru a răspunde.

Aportul caloric global este alcătuit în proporţie de 17% din calorii provenite din consumul de carne. Însă pentru a produce acea carne, industriile consumă cantităţi disproporţionate de apă și nutrienţi. Mai mult pământ arabil este alocat cultivării de furaje decât întreţinerii oricărei alte culturi agricole. Per ansamblu, industria producătoare de carne este responsabilă pentru până la 18 procente din emisiile cu efect de seră. Această cantitate fluctuează de-a lungul anului, însă nu scade niciodată sub 8%. Practic, producerea cărnii poluează în aceeași măsură în care poluează și mașinile. În plus, oricât de ridicol ar suna, există studii, precum cele conduse de Organizaţia pentru Hrană și Agricultură din cadrul ONU, care subliniază că rumegătoarele (crescute pentru hrană) emit anual circa 100 de milioane de tone de metan, un gaz cu un efect de seră de 25% mai puternic decât dioxidul de carbon.

Un studiu publicat recent în Proceedings of National Academy of Sciences a calculat beneficiile unei diete sărace în hrană și ale dietelor fără carne, proiectând impactul fiecăreia până în 2050. Concluziile oamenilor de știinţă sunt cel puţin uimitoare. Dacă cei care consumă carne și-ar baza dieta pe circa cinci porţii de fructe și legume, ar ingera sub 50 de grame de zahăr și ar consuma circa 43 de grame de carne roșie, cumulând un consum zilnic de 2.200-2.300 de calorii, emisiile de gaze cu efect de seră ar crește cu doar 7% până în 2050, faţă de 51%, cu cât vor crește dacă se menţine actualul ritm de consum. În cazul unei schimbări bruște și radicale, către vegetarianism, nivelul emisiilor ar putea scădea cu până la două treimi, în timp ce adoptarea veganismului l-ar reduce cu circa 70%.

Și pentru alţii, dar și pentru tine

O dietă inteligentă nu este doar una responsabilă faţă de mediu, ci și faţă de propria sănătate. Reducerea consumului de carne roșie, mai ales procesată, ar putea diminua riscul de boli cardiovasculare și de a dezvolta unele cancere. Același studiu evidenţiază că moartea a circa 5 milioane de oameni ar putea fi evitată în următoarele trei decenii dacă lumea ar consuma o cantitate mai modestă de carne, în timp ce, dacă vegetarianismul ar deveni mai răspândit, numărul vieţilor salvate ar urca la 7 milioane, iar dacă lumea ar adopta veganismul, numărul acesta ar crește până la 8 milioane.

O poveste fără „eco-eroi”

Pe de altă parte, omnivorii ripostează argumentând că migrarea către o dietă complet vegetarienă din motive care ţin de mai mult decât interesul individual trebuie să ia în calcul un complex întreg de factori, care depășește sfera ecologiei. Joanna Blythman scria, pentru The Guardian, că vegetarienii ar trebui să înfrunte și „adevărul incomod al consecinţelor pe termen lung pe care le comportă dieta lor”. Editorialista reclama că o mare parte din alimentele preferate de vegetarieni din ţările bogate provin din exploatarea culturilor din ţările sărace.

Blythman oferea exemplul cerealei quinoa („care se pronunţă „keen-wa”, nu „qui-no-a”), care a fost rapid integrată în regimul alimentar vegetarian datorită calităţilor sale, dar al cărei consum crescut are efecte nefaste în ţările în care se cultivă. Fiindcă occidentalii au început să consume masiv quinoa, preţul ei la producător a crescut în așa măsură, încât locuitorii zonelor în care planta se cultivă nu își mai permit să o cumpere pentru consumul propriu.

Un alt editorial publicat, tot în The Guardian, de data aceasta de Mimi Bekhechi, îi reproșează lui Blythman că vrea să facă din omnivori un fel de „eco-eroi” însă, spune ea, soluţia nu e să ne abţinem toţi de la quinoa, fiindcă, potrivit Worldwatch, personajul negativ este de fapt agricultura furajeră, vitală pentru creșterea animalelor. „Consumul de carne presupune o folosire ineficientă a cerealelor – cerealele ar putea fi utilizate mai eficient dacă ar fi consumate direct de oameni”, conchide Bekhechi.

Și jurnaliștii de la The Economist sugerează, la unison cu cercetătorii, că mai realistă decât convertirea globală la vegetarianism ar fi o gestionare mai bună a terenurilor cultivate cu furaje și schimbarea meniului pentru animalele din crescătorii, rapiţa și sfecla furajeră putând reduce emisiile de metan cu aproape un sfert, comparativ cu iarba și trifoiul. Schimbarea ar trebui să înceapă cu ţările bogate, care au mai multe șanse să manifeste opţiuni culinare, mai ales că previziunile actuale indică faptul că, până în 2050, consumul de carne va crește cu peste 75%.

DISTRIBUIE: