O comisie internaţională formată din experţi în domeniul sănătăţii face apel pentru dezincriminarea drogurilor, argumentând că politicile actuale conduc la violenţă, decese și răspândirea bolii, deteriorarea sănătăţii și încălcări ale drepturilor omului, anunţă The Guardian. Cu alte cuvinte, se solicită undă verde consumului de droguri pentru diminuarea fenomenului. Premisa comisiei pare paradoxală, dar în opinia experţilor este unica care ar da randament, în condiţiile în care actualele strategii au rămas fără efecte. Să fie aceasta soluţia ideală?

Comisia, înfiinţată la iniţiativa Lancet Medical Journal (una dintre cele mai vechi reviste de specialitate din domeniul medicinei) și a Universităţii Johns Hopkins, a constatat că legile punitive cu privire la utilizarea și comercializarea drogurilor au avut efecte adverse faţă de ceea ce se aștepta, eșuând în reducerea consumului de droguri, a criminalităţii, a violenţei, a răspândirii virusului HIV sau a hepatitei C. Comisia este formată din medici, oameni de știinţă, experţi în sănătate și în domeniul drepturilor omului din întreaga lume, fiind prezidată de profesorul Adeeba Kamarulzaman de la Universitatea din Malaya și de profesorul Michel Kazatchkine, reprezentantul special al ONU pentru SIDA în Europa de Est și Asia Centrală (vezi lista integrală a experţilor).

Schimbări de perspective

Publicarea raportului în ajunul unei sesiuni speciale a Organizaţiei Naţiunilor Unite consacrate drogurilor ilegale este o încercare clară, recunoscută, de altfel, de către membrii comisiei, de inversare a politicilor represive impuse de majoritatea guvernelor lumii. „Războiul global împotriva drogurilor a afectat sănătatea publică și drepturile omului. E timpul să regândim abordarea politicilor globale cu privire la droguri și să punem dovezile știinţifice și sănătatea publică în centrul strategiilor cu privire la droguri”, argumentează dr. Chris Beyrer de la Școala de Sănătate Publică din cadrul Universităţii John Hopkins.

Comisia face apel la ONU să susţină dezincriminarea infracţiunilor minore asociate drogurilor (adică utilizarea, deţinerea și vânzarea de cantităţi mici). În opinia experţilor comisiei, acţiunile represive în această direcţie ar trebui să fie eliminate pentru ca forţele de poliţie să se orienteze mai degrabă spre reţelele criminale, considerate mult mai periculoase decât consumatorii de droguri. Comisia a făcut și recomandări precum minimalizarea pedepselor cu închisoarea pentru femeile implicate în consumul de droguri, asigurarea unui acces facil la seringi și ace curate, obţinerea unor medicamente orale precum metadona, pentru a reduce injectarea, și naloxene, antidot pentru supradoză, dar și pentru încetarea stropirii culturilor de droguri cu pesticide.

Soluţia 1: forţa

Ultima sesiune specială a ONU privind consumul de droguri a fost în 1998. Atunci s-a stabilit reprimarea prin forţă a reţelelor traficanţilor de droguri și se solicita guvernelor să lupte ferm împotriva acestui flagel social. În opinia membrilor comisiei, această strategie nu a funcţionat, nereușindu-se diminuarea numărului consumatorilor de droguri.

Un exemplu în această privinţă este decizia guvernului mexican din 2006 de a apela la intervenţii militare în zonele civile pentru a lupta împotriva traficanţilor de droguri, fapt care a condus la creșterea numărului de omucideri. Politicile prohibiţioniste au avut consecinţe negative grave și în Statele Unite, conducând inclusiv la amplificarea unor prejudecăţi rasiale în poliţie. În SUA, în 2014, au fost deţinuţi de cinci ori mai mulţi afroamericani decât populaţie de culoare albă pentru infracţiuni legate de droguri, cu toate că nu s-a înregistrat o diferenţă semnificativă în rata de consum de droguri în rândul celor două categorii de populaţii.

Soluţia 2: dezincriminarea

Comisia citează ţări precum Portugalia și Republica Cehă, unde se apreciază că dezincriminarea unor infracţiuni minore legate de droguri a condus la economii semnificative, detenţii mai puţine, beneficii considerabile pentru sănătatea publică și o stagnare a consumului de droguri. Consumul de droguri în Portugalia s-a înjumătăţit și mulţi analiști au lăudat dezincriminarea pentru această reușită.

În urmă cu doi ani, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a tras și ea un semnal în direcţia dezincriminării consumului recreaţional. Deși nu problema drogurilor a făcut obiectul principal al întâlnirii organizaţiei, pentru prevenirea și combaterea HIV la nivel mondial se recomanda dezincriminarea consumului recreaţional de substanţe psihoactive. Indiferent de unghiul de abordare adoptat, chestiunea drogurilor nu suferă prea multă amânare. A devenit chiar subiect de dezbatere în cursa electorală americană. „Cred că acesta este un moment. Este o oportunitate care apare odată într-o generaţie”, spun unii dintre membrii comisiei.

Pentru militanţii dezincriminării nu par să existe prea multe incertitudini în această privinţă. Din contră chiar, sunt conștienţi de opoziţia manifestată împotriva demersului lor. Totuși, speră că va fi suficientă presiune pentru ca lucrurile să fie împinse în direcţia pe care și-o doresc. Convingerile lor ferme ar putea fi lăudabile dacă nu ar interveni în joc și poziţionări ceva mai subiective. Este cazul profesorului Carl Hart, de la Universitatea Columbia, care recunoaște că unul dintre fiii lui și-a petrecut timpul prin închisori, consecinţă directă a faptului că societatea îi denigrează pe consumatorii de droguri, dar și din cauza unui public convins că aceștia își merită pedeapsa, spune el. Și atunci, dezincriminarea ar rezolva unul dintre cele mai prezente flageluri ale societăţii contemporane? Este greu de crezut că, în lipsa unor politici clare, coerente, fără limitarea consumului, susţinute de strategii bazate pe educaţie la toate nivelele, poate fi limitat un fenomen cu care deja am început să ne obișnuim.

Soluţia 3: educaţia

Nu este greu de observat că experţii abordează problema doar din două unghiuri de „atac”, din care unul este eliminat ca fiind ineficient. Astfel, în opinia lor, strategiile actuale de diminuare a consumului de droguri sunt falimentare și ar trebui înlocuite cu o abordare mai flexibilă. Trebuie menţionat că dezincriminarea nu este echivalentă cu o legalizare a consumului recreaţional de droguri, ci mai degrabă cu o diminuare a pedepselor pentru utilizatorii de droguri. Însă maniera în care este tratată problema aduce aminte într-o mare măsură de prohibiţia americană referitoare la băuturile alcoolice, măsură soldată cu un eșec notoriu. În aceeași discuţie poate fi integrată și chestiunea prostituţiei. Legalizarea ar putea să ţină sub control aceste fenomene, dar nu există nicio garanţie că ele ar fi și diminuate.

De exemplu, în 2009, cu ocazia propunerii comisiei prezidenţiale de dezincriminare a drogurilor în România, s-au înregistrat și reacţii negative la acest demers. „Va exista, cu siguranţă, o creștere a numărului consumatorilor de droguri, pentru că nu este vorba numai despre ideea de fruct oprit, ci și de curiozitate. Dependenţa de droguri se naște de la încercarea de stupefiante ușoare, după care urmează nevoia de a încerca droguri mai puternice. Materializarea propunerii făcute de comisia prezidenţială nu va face decât să înlesnească dependenţa”, a declarat dr. Bengescu, specialist la Centrul de Sănătate Mintală București. În alte cuvinte, același lucru l-a spus și purtătorul de cuvânt al ministerului de Interne britanic,  pe motiv că „dezincriminarea nu ar elimina infracţiunile comise prin comerţul ilicit și nici nu ar rezolva problemele asociate dependenţei de droguri”.

În plus, faptul că dezincriminarea a avut efecte pozitive într-o ţară nu oferă certitudini că rezultatele ar putea fi repetate. Chiar unul dintre susţinătorii dezincriminării drogurilor în Portugalia a recunoscut că la momentul propunerii legii nu avea „nici cea mai mică certitudine că va merge”. Chiar dacă măsura a fost eficientă, ea nu a fost rezultatul direct doar al dezincriminării, ci și al programelor de prevenire, care s-au intensificat. Cu alte cuvinte, problema s-ar putea să fie mult mai complexă decât rezumarea la strategii de copy-paste după deciziile altor ţări care au contexte de viaţă și de gândire diferite.

De asemenea, este necesar să fie luată în considerare și percepţia populaţiei. De pildă, un sondaj românesc realizat în 2009 atesta că 58,5% dintre repondenţi și-au exprimat dezacordul faţă de propunerea de legalizare a consumului de droguri uşoare. Însă, în ceea ce priveşte legalizarea prostituţiei, 56% dintre repondenţi s-au arătat înclinaţi să aprobe. „Această atitudine poate fi explicată prin perceperea prostituţiei ca «un rău necesar»”, scriau autorii sondajului. Desigur, nu este exclusă modificarea percepţiilor odată cu trecerea timpului. Însă tocmai această modificare indică faptul că în spatele unor opinii stau mai degrabă poziţionări subiective.

DISTRIBUIE: