„Prietenii” zahărului, învinși de etichetă

15

În timp ce reprezentanţii Coca-Cola din Venezuela au anunţat stoparea producţiei băuturilor din cauza lipsei de zahăr, o altă știre dă peste cap afacerile celebrei companii americane și nu numai. Același zahăr generează probleme, însă de data aceasta nu prin lipsa lui, ci prin exces.

La începutul lui 2014, Organizaţia Americană pentru Administrarea Alimentelor și Medicamentelor a anunţat că intenţionează să ia în considerare câteva modificări în ceea ce privește datele nutriţionale de pe etichetele produselor alimentare, anunţa The Washington PostIniţiativa schimbărilor a venit ca urmare a faptului că, pentru mai mult de două decenii, etichetele au rămas la fel, în condiţiile în care producătorii nu erau obligaţi să menţioneze pe etichetă cantitatea de „adaos de zahăr” din produs și nici cât reprezintă din necesarul zilnic. De exemplu, este imposibil de știut ce cantitate de zahăr este în mod natural (și, în general, sănătos) în conservele de fructe și cât de mult s-a adăugat pentru a stimula gustul. Începând cu anul 2014, mai multe asociaţii importante de  producători de alimente  au încercat, cu eforturi insistente, să păstreze eticheta în forma obișnuită. În cele din urmă au pierdut, iar rezultatul a fost perceput ca o mare înfrângere pentru ei, dar ca un mare câștig pentru sănătatea populaţiei.

Schimbările

Recent, prima doamnă a SUA, Michelle Obama, a prezentat noua etichetă ca una care „va reprezenta o diferenţă reală în furnizarea informaţiilor de care oamenii au nevoie pentru a face alegeri sănătoase”, a declarat Michelle Obama.

Printre numeroasele modificări, care includ menţionarea mai precisă a numărului de calorii, apar incluse și „zaharurile totale”. Acestea le oferă consumatorilor date exacte despre cantitatea de zahăr adăugată de către producător și ce procent din aportul zilnic recomandat îl constituie respectivul adaos. De asemenea, în loc de a indica doar „caloriile din grăsimi”, eticheta va include de acum „cantitatea totală de grăsime” și subtipurile ei, cum ar fi „grăsimile saturate” și „grăsimile trans”.

Reacţiile

„Asociaţia producătorilor de zahăr este dezamăgită de hotărârea FDA de a solicita menţionarea adaosului de zahăr și valoarea de referinţă necesară zilnic. Contradicţiile și neregulile extraordinare, precum și lipsa de justificare știinţifică în acest proces de reglementare sunt fără precedent pentru FDA”, au transmis opozanţii într-un comunicat de presă. Nu toţi producătorii s-au aliniat protestului. Nestle, de exemplu, a susţinut modificările de pe etichetă, iar alte organizaţii comerciale reprezentând mai multe companii de produse alimentare și băuturi au emis declaraţii în care calificau măsura ca venind „în timp util”. Mai multe organizaţii interesate de sănătate și nutriţie, inclusiv Centrul pentru Știinţă în Interes Public, și-au declarat sprijinul pentru noua etichetă, pe motivul că aceasta ajută la informarea oamenilor despre prevalenţa alarmantă a zahărului în dieta americană. Marion Nestle, profesor de studii de nutriţie și de produse alimentare de la Universitatea din New York și un critic acerb al industriei zahărului, a numit decizia o „realizare extraordinară” și a declarat că „trebuie să fie marcată ca un mare câștig”.

Aceste declaraţii trebuie analizate în contextul mai larg al consumului de zahăr de pe întreg cuprinsul statului american. După cum John Oliver a subliniat în 2014, zahărul este atât de răspândit în dieta americană încât se strecoară în aproape toate alimentele, de la sucuri, sandwichuri, până la granola, iaurturi, salate. În aceste condiţii, nici nu este de mirare că asistăm la un consum mediu de zahăr pe cap de locuitor în Statele Unite care ajunge la 126 de grame de zahăr pe zi (adică vreo 23 de linguriţe), ceea ce reprezintă o cifră aproape de două ori mai mare decât consumul mediu de zahăr din 54 de ţări observate de Euromonitor. Dacă se ia în considerare că limita zilnică recomandată este de 50 de grame de zahăr adăugat, iar un Pepsi, de exemplu, are 69 de grame de zahăr  și ar trebui să fie etichetat  ca având 138% din necesarul zilnic recomandat, este de înţeles protestul marilor utilizatori de zahăr. Măsura este făcută să influenţeze comportamentul de consum al americanilor.