În Breaza, din cei 17.000 de locuitori, 5 au trecut de un secol și încă sunt în putere. Un exemplu este doamna Florica. Aceasta, la 101 ani, lucrează zilnic în grădină și croșetează fără ochelari. „Secretul? Munca. Nu m-am lăsat, zi și noapte am lucrat, toată viaţa mea am muncit,” a povestit ea pentru ProTV. Un alt ingredient de bază al longevităţii ar fi aerul curat, cei din Breaza susţinând că localitatea are aerul cel mai curat din România. „Acesta e benefic, încărcat cu straturi multiple în care se găsesc acești ioni negativi la o presiune normală, el intră în celule, în ţesuturi și le oxigenează,” a explicat dr. Simona Andreescu, medic generalist.
Conform datelor oficiale, în România speranţa de viaţă a crescut enorm în ultimul secol, de la 36,4 ani, în 1900, la 69,3 ani în 1975 și până la 73,98 ani în 2011. Cu toate acestea, au rămas mărturii scrise care arată că și în trecut ne puteam mândri cu niște cazuri ieșite din comun. Într-un raport se menţionează existenţa unui ţăran roman, Petruţ I. Ciortan, din oraşul Caransebeş, în vârstă de 185 de ani. În acelaşi timp, unul din fiii săi din a treia căsătorie, avea vârsta de 90 de ani. În mănăstirea Kukus din Cehia, se găseşte o pictură în ulei care reprezintă un bărbat şi o femeie foarte bătrâni. Tabloul are următoarea inscripţie, în limba germană: „Iovas Rovin, de 172 de ani şi soţia sa, Sara, de 164 de ani, de rit grecesc, căsătoriţi de 147 de ani, amândoi născuţi şi domiciliaţi în Kodoc, din districtul Caransebeșului, cu copii adevăraţi, cel mai tânăr băiat de 116 ani şi acesta are 2 strănepoţi, unul de 35 de ani şi altul de 27 de ani; zugrăvit în 25 august 1728.”
În 1759, în satul Poiana din judeţul Hunedoara, are loc o mare anchetă pentru dovedirea notabilităţii familiei Popa, contestată la vremea aceea de un nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu această ocazie sunt ascultaţi 54 de martori dintre care, ultimul, Toader Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de ani. Un istoric maghiar scria, într-o monografie a judeţului Arad, următoarele cuvinte: „În 1789, în cursul unei vânători în satul Cuied, un domn a intrat în casa unui ţăran roman. Bătrânul gospodar însuşi povesteşte că nemţii i-au alungat pe turcii din Boros Ineu; aşadar s-ar fi putut să aibă 130 de ani. În cursul îndelungatei sale vieţi, n-a ieşit niciodată din hotarul satului şi în viaţa lui pentru întâia dată vede un domn…”.
De ce trăiesc unii oameni peste 100 de ani?
Studiile arată că longevitatea este condiţionată de doi factori esenţiali: moștenirea genetică, în proporţie de 25% şi stilul de viaţă, în proporţie de 75%. Studiind comunităţi ai căror membri ating în proporţie mai mare vârsta de 100 de ani, de la satele montane din Sardinia, Italia, trecând prin comunitatea de adventişti din Loma Linda, California şi până la japonezii care trăiesc în insulele Okinawa, oamenii de ştiinţă au identificat câteva caracteristici comune.
În ceea ce priveşte dieta, cercetătorii au descoperit că membrii acestor comunităţi cu o longevitate ieşită din comun tind să mănânce rareori sau chiar deloc carne, plantele şi legumele constituind principalele lor grupe de alimente. De asemenea, viaţa de zi cu zi a acestor persoane include perioade de activitate fizică moderată şi dese interacţiuni sociale cu prieteni şi membri ai familiei.
Viaţa acestor persoane este structurată astfel încât sunt nevoiţi să facă permanent mișcare. Japonezii din Okinawa stau aşezaţi direct pe podea, astfel că sunt obligaţi să se ridice de fiecare dată când vor să facă ceva. În Sardinia, oamenii locuiesc în case verticale, fiind nevoiţi să urce şi să coboare scările de nenumărate ori. În Costa Rica, toţi muncesc în grădină. „Nu trebuie să ajungi atlet, însă e bine să profiţi de faptul că „exerciţiul fizic este singurul izvor de tinereţe care chiar există”, a explicat Jay Olshansky, profesor de medicină și cercetător în gerontologie la Universitatea Illinois din Chicago.
Alte studii au remarcat că o dietă cu un număr mic de calorii, dar care conţine o cantitate adecvată de proteine, vitamine şi minerale, conduce la o durată de viaţă mai lungă. Efectul a fost observat pentru prima dată în 1935, în cadrul unor experimente pe şoareci de laborator. De atunci, metoda a fost testată pe numeroase alte mamifere, efectul fiind acelaşi. Într-un studiu pe maimuţe, exemplarele care au fost hrănite 20 de ani în acest stil erau mai sănătoase decât maimuţele care au avut parte de o dietă normală, suferind mai puţine cazuri de diabet, cancer sau afecţiuni cardiace decât acestea. În testele efectuate pe oameni, cercetătorii au descoperit că reducerea numărului de calorii consumate are şi alte efecte positive, pe lângă întârzierea procesului de îmbătrânire: are un efect antiinflamator, reduce riscul de ateroscleroză şi ajută la îmbunătăţirea memoriei.
Oamenii de ştiinţă de la University College of London (UCL) au descoperit că cei care sunt fericiţi şi au o perspectivă pozitivă asupra vieţii trăiesc mai mult, deoarece o stare generală pozitivă poate combate stresul şi boala. De asemenea, persoanele care îşi fac un obicei din a fi darnice şi nu se concentrează atât de mult asupra experienţelor stresante ale vieţii au o sănătate mai bună, deoarece altruismul combate efectele negative ale stresului, arată cercetători de la trei universităţi americane, într-un articol publicat în American Journal of Public Health.
Citiţi și Secretul longevităţii: patru metode ciudate
