Jordan Younger a devenit purtătoarea de cuvânt a unei diete sănătoase datorită unui blog despre alimentaţie. „The Blonde Vegan” a devenit un brand de succes, cu o aplicaţie pentru telefoanele mobile, o colecţie de haine și peste 100.000 de fani pe Instagram, care îi urmăreau sfaturile despre cure de detoxifiere și o dietă „curată”. Deși la prima vedere tânăra părea să strălucească de energie și sănătate, adevărul era altul.

Younger se chinuia cu o letargie care devenea din ce în ce mai apăsătoare și cu lipsa menstruaţiei. De asemenea, devenise anxioasă în privinţa gătitului, panicându-se când îi era pusă în faţă o mâncare pe care nu o planificase sau care nu se potrivea cu regulile ei fixe.

„Am început să dezvolt multe frici în ce privește alimentaţia”, a mărturisit Younger pentru The Independent. „Eram din ce în ce mai limitată în privinţa alimentelor pe care mi-era confortabil să le mănânc și era ușor să mă ascund sub masca veganismului când eram la restaurant cu prietenii sau mergeam la cumpărături. Dar tot ce nu era curat, fără ulei, fără zahăr, fără gluten și doar pe bază de plante nu intra în regulile mele dietetice”. Într-un final, Younger a recunoscut că are o problemă și a început un lung proces de terapie pentru a trece din nou la o alimentaţie echilibrată, reintroducându-și în dietă diverse grupe alimentare și redenumindu-și brandul în „The Balanced Blonde”. Nu a fost deloc o tranziţie ușoară și a avut de înfruntat dezamăgirea masivă a fanilor ei, care i-au trimis și ameninţări cu moartea pentru trădarea cauzei.

Puţini ar contrazice faptul că o atenţie sporită acordată unui stil de viaţă sănătos, unei diete sănătoase este ceva de dorit și cu efecte pozitive, în special în ce privește bolile asociate unui stil de viaţă nesănătos. Cu toate acestea, în ultimii ani apar din ce în ce mai multe semnale de alarmă, experţii spunând că întâlnesc din în ce în ce mai des persoane care duc obiceiurile sănătoase la extreme, lucru care poate avea consecinţe psihologice, fizice și sociale adverse.

Boală sau virtute?

Carrie Armstrong, o prezentatoare TV din Newcastle, a devenit obsedată de mâncatul sănătos după ce o boală a lăsat-o invalidă. Doctorii i-au spus că în timp își va reveni, iar Armstrong a vrut să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a grăbi procesul. „Singurul lucru pe care puteam să îl controlez era ce băgam în gură”, povestește ea. „Obţii o euforie fizică din faptul că îţi impui restricţii – eu căutam puritatea. Am exclus carnea, apoi lactatele. Am devenit vegană, dar nu am văzut rezultatele miraculoase pe care le așteptam. Am trecut pe o dietă raw, apoi doar pe fructe. La final nu mâncam decât pepene organic. Slăbisem foarte mult, dinţii mei erau distruși și îmi cădea părul din cap.”

Armstrong și Younger sufereau de ceea ce se cheamă ortorexie, o fixaţie patologică pe mâncarea sănătoasă care mai e descrisă și ca „o boală deghizată în virtute”. Deși nu este oficial recunoscută ca o tulburare psihică, ortorexia este asociată cu același tip de efecte ca și anorexia. Ce începe ca o încercare de a obţine o stare de sănătate optimă prin dietă ajunge la malnutriţie, izolare socială și o calitate proastă a vieţii. Deși ortorexia prezintă același tipar comportamental observabil la alte tulburări alimentare, deocamdată a fost în mare parte ignorată de comunitatea știinţifică, fiind analizată mai mult printr-o culegere de anecdote, decât prin studii empirice.

Atenţie la prea multă atenţie

Afecţiunea și-a primit numele în 1997, experţii Steven Bratman și Knight folosind termenul pentru a descrie indivizi care manifestau o obsesie pentru o nutriţie sănătoasă și care urmărea acest scop printr-o dietă restrictivă și anumite tipare, cu valenţe ritualice, de a se hrăni. Indivizii ortorexici sunt preocupaţi în mod special de calitatea, și nu de cantitatea alimentelor din dietă, petrecând un timp semnificativ ca să analizeze scrupulos sursa, conţinul, procesarea și ambalarea alimentelor vândute în comerţ.

În ceea ce privește consecinţele acestui stil extrem de alimentaţie, indivizii ortorexici ajung, de cele mai multe ori, să experimenteze deficienţe nutriţionale din cauză că elimină grupe întregi de alimente și, deși lipsesc studii aprofundate în domeniu, din dovezile de până acum experţii spun că afecţiunea ar putea duce la aceleași complicaţii medicale pe care le văd la cei care suferă de anorexie severă: anemie, osteopenie, hiponatremie, acidoză metabolică, pancitopenie, deficienţă de testosteron și bradicardie.

Din punct de vedere psihologic, cei care suferă de această afecţiune se confruntă cu perioade de frustrări intense atunci când practicile lor alimentare suferă o schimbare, sunt dezgustaţi când li se pare că puritatea alimentelor a fost compromisă și, de asemenea, se simt vinovaţi și dezgustaţi faţă de propria persoană când calcă strâmb, toate acestea fiind lucruri care vin pe deasupra unei îngrijorări cronice în ce privește starea de sănătate imperfectă. Greșelile sau momentul de slăbiciune pot atrage dorinţa de a se pedepsi singuri, dorinţă manifestată printr-o dietă și mai strictă sau prin procese de purificare prin cure de detoxifiere. Mai departe, aceste persoane riscă să se izoleze social dacă consideră că pot avea o sănătate optimă doar dacă sunt singure sau pot controla mediul înconjurător, dar, în același timp, pot dezvolta o superioritate morală faţă de cei care mănâncă nesănătos până acolo încât să refuze interacţiune cu persoanele care nu le împărtășesc principiile alimentare.

De la anorexie la ortorexie

Multe dintre caracteristicile descrise mai sus seamănă cu simptomatologia pentru anorexie sau tulburarea obsesiv-compulsivă, experţii încercând să detemine dacă ortorexia are nevoie de un diagnostic de sine stătător sau poate fi inclusă la una din celelalte afecţiuni. Cu anorexia  ortorexia are în comun perfecţionismul, anxietatea și nevoia de a controla, împreună cu o pierdere semnificativă în greutate. Atât indivizii anorexici, cât și cei ortorexici sunt orientaţi spre împlinirea ţintelor, spre disciplinare autoimpusă și percep devierea de la dietă ca pe un eșec al controlului de sine. Ambele categorii au o viziune distorsionată asupra situaţiei reale în care se află și neagă efectele distructive ale dietei. Indivizii ortorexici manifestă și unele tendinţe obsesiv-compulsive, cum ar fi gândurile intruzive și recurente despre mâncare și sănătate în momente nepotrivite, o grijă excesivă pentru contaminare și impuritate și o nevoie puternică de a aranja mâncarea într-un anumit fel sau de a mânca conform unui ritual. Similar celor care suferă de această afecţiune, ortorexicii au un timp limitat pentru alte activităţi, ca urmare a aderării la un stil de viaţă strict, care interferează cu rutina normală de zi cu zi.

Cu toate astea, experţii notează și deosebiri între toate aceste afecţiuni. Cea mai semnificativă diferenţă între ortorexie și anorexie este faptul că anorexicii sunt preocupaţi de imaginea corpului, ajustându-și dieta pentru a slăbi, în timp ce ortorexicii adoptă anumite obiceiuri alimentare datorită dorinţei de a fi sănătoși, naturali sau puri, menţinând „credinţe nerealiste, dacă nu chiar magice, despre anumite alimente”. Indivizii anorexici tind să își ascundă comportamentul schimbat, în timp ce indivizii ortorexici mai degrabă vor să iasă în evidenţă cu noile obiceiuri. Comparativ cu tulburarea obsesiv-compulsivă, cea mai semnificativă diferenţă este că obsesiile în ortorexie sunt egodistonice, și nu egosintonice. În tulburările psihice egosintonice, comportamentele, valorile și sentimentele bolnavului sunt în armonie cu imaginea de sine ideală, pe când în tulburările egodistonice acestea sunt în conflict cu nevoile și ţintele egoului personal și ale imaginii de sine ideale.

Citiţi Partea II despre efectul educaţiei alimentare asupra copiilor și cum poate fi depistată ortorexie la o persoană.