În ziua de azi, probabil că cei mai mulţi dintre noi cunosc deja cel puţin o persoană care, într-un efort de a adopta un stil de viaţă sănătos, a apelat la tot felul de diete restrictive, a renunţat la grupe întregi de alimente și s-a hrănit cu sucuri naturale pentru câteva zile la rând. În anumite ţări, supermaketurile sunt pline de produse fără gluten, iar restaurantele vegane sau raw vegan apar precum ciupercile după ploaie în marile orașe. Mintel, o companie de cercetare, estimează că vânzările produselor care nu conţin gluten au crescut cu 63% în perioada 2012-2014 în SUA, deși boala celiacă afectează doar 1% din populaţia americană.

Pentru multe persoane care suferă de tulburări alimentare în lumea dezvoltată, distorsionarea imaginii despre propriul corp joacă un rol important. Însă, așa cum au demonstrat Pam Keel și Kelly Klump într-o lucrare din 2003, această obsesie legată de imaginea corporală la indivizii care suferă de anorexie pare, mai degrabă, să fie rezultatul culturii în care trăim și nu al unei nevoi pure de înfometare. Iar dacă imaginea corporală nu este în centrul declanșării tulburărilor alimentare, atunci argumentul că ortorexia nu poate fi considerată o tulburare alimentare de sine stătătoare fiindcă nu este bazată pe dorinţa de a fi slab nu are sens. „Ortorexia nervoasă nu poate fi clasificată ca o altă tulburare alimentară pentru că nu include cele mai multe simptome caracteristice anorexiei și bulimiei, adică frica de îngrășare și comportamentul de supraevaluare a greutăţii și formei corpului. Cu toate acestea, din moment ce ortorexia include perturbarea obiceiurilor alimentare, ea ar trebui să fie tratată ca o afecţiune inseparabil legată de simptomatologia obsesiv-compulsivă”, este de părere Anna Brytek-Matera, profesoară la Warsaw School of Social Science and Humanities.

Pentru Angela Guarda însă, director al programului de tulburări alimentare la Johns Hopkins Hospital, tulburările alimentare reflectă fidel cultura în care trăim la un moment dat. „Aproximativ acum 20 de ani, mulţi dintre pacienţii cu anorexie erau vegetarieni. Acum, aceștia vorbesc despre o dietă exclusiv organică sau spun că sunt intoleranţi la lactoză sau alergici la gluten, când analizele lor de sânge arată că nu e adevărat. Aceste explicaţii sunt feluri convenabile a de ascunde frica de a consuma alimente bogate în calorii sau alimente preparate de alte persoane.”

Astăzi, trăim într-o cultură obsedată de mâncare, de la concursurile televizate de tip Master Chef, la ceea ce se cheamă „food porn”, de la personalităţi care au ajuns faimoase prin Youtube (precum Freelee, o tânără care se hrănește preponderent cu banane), la nutriţioniști autodidacţi, care fac bani din bloguri despre diete. Iar în această cultură, să mănânci sănătos poate lua inclusiv valenţe religioase, prin care anumite alimente sunt considerate „impure” și unde dietele extrem de restrictive sunt pure și respectarea lor îi conferă omului valoare, spune Sondra Kronberg, nutriţionist, terapeut și purtătoare de cuvânt a National Eating Disorders Association. Ca în orice privinţă, unele persoane se descurcă foarte bine să facă lucrurile cu moderaţie, în timp ce altele încep cu intenţii bune, dar ajung să dezvolte o tulburare alimentară care le consumă viaţa și sănătatea. „Mai întâi devin vegetarieni, apoi vegani, apoi raw și apoi nu mai rămân cu nimic din ce pot mânca.” Mâncarea sănătoasă este benefică pentru organism, dar există și extreme și, „la extreme, totul este toxic”, avertizează Guarda.

În lipsa unor cercetări regulatorii în domeniu, creșterea subită a mesajelor privind un stil de viaţă sănătos prin cărţi, reviste și în formate electronic, stil promovat mai departe prin internet și mecanismele de social media, rezultă în faptul că orice persoană este în mod constant bombardată de sfaturi și avertismente despre dietă și sănătate. În ciuda potenţialului enorm pentru informare al internetului, până la urmă cei care îl folosesc ajung mai degrabă să treacă rapid prin informaţii, să nu acorde atenţie surselor și, eventual, să se angajeze într-un schimb rapid de idei, care le creează impresia că știu despre ce e vorba. Pentru cei care sunt deja predispuși să sufere de anxietate pe tema sănătăţii, studiile arată că cercetarea online în căutare de informaţii nu face decât să le exacerbeze anxietatea.

Din moment ce ortorexia prezintă un set de simptome ce par să fie o parodie a trendurilor din cultura noastră în ce privește stilul de viaţă, este dificil de trasat o linie între o „obsesie” trecătoare și momentul când aceasta capătă proporţii patologice. Cei mai mulţi specialiști sunt de părere că tulburarea merită să fie cercetată cu seriozitate, mai ales dacă aceasta este o condiţie creată cultural și studierea ei ar putea corecta informaţiile eronate care o popularizează. Pentru moment, experţii spun că nu există studii despre un tratament eficient pentru ortorexie, deși s-au sugerat care ar fi cele mai bune practici. Intervenţia ideală ar implica o echipă multidisciplinară, care să includă un doctor, un psihoterapeut și un nutriţionist, în funcţie și de cât de gravă este starea de sănătate în care se prezintă pacientul.