Părinţii sunt supuși unui control social constant, fiind mereu judecaţi și umiliţi pentru alegerile pe care le fac în dreptul copiilor lor. De la cum îi îmbracă, unde îi lasă să se joace, cum îi transportă la școală, până la educaţie, sănătate și alimentaţie, toată lumea are o părere despre alegerile lor. Rezultatul? Din ce în ce mai mulţi doctori și experţi în tulburările alimentare sunt îngrijoraţi că părinţii devin prea scrupuloși, chiar obsesivi în eforturile de a stabili obiceiuri alimentare sănătoase în viaţa copiilor. Însă, în ciuda celor mai bune intenţii, acești părinţi fac din alimentaţie un fel de bau-bau, creând un fel de aură nesănătoasă în jurul întregului subiect.

„Vedem multă anxietate la acești copii”, spune Cynthia Bulik, directoarea programului pentru tulburări alimentare din cadrul Universităţii din Carolina de Nord. „Merg la ziua unui copil și, dacă nu există o prăjitură din granola, simt că nu pot mânca nimic. Cultura în care trăim i-a făcut pe ei, dar mai ales pe părinţii lor, să ducă mesajele publice de sănătate la extreme.”

Un bau-bau răsărit din prea multă grijă

Cu siguranţă însă, nu toţi părinţii care impun reguli cu privire la alimentaţie, sau care impun un anumit plan dietetic, nu își condamnă automat copiii la un viitor marcat de tulburări alimentare. Anorexia sau bulimia, boli care s-au înmulţit printre copii și adolescenţi în ultimii 20 de ani, au p multitudine de cauze, printre care și genetica, influenţa din mass-media și presiunea socială. Până în ziua de azi, nu s-au făcut studii formale care să analizeze dacă obsesia părinţilor pentru mâncarea sănătoasă poate duce la tulburări alimentare la copii. Unii experţi spun că o asemenea obsesie este doar un simptom, nu o cauză a unei tulburări alimentare. Cu toate astea, raporturi care vin dinspre experienţa de zi cu zi a specialiștilor sugerează că o preocupare excesivă pentru evitarea alimentelor „rele” este o problemă cu care din ce în ce mai mulţi tineri se prezintă la medic pentru ajutor.

Lisa Dorfman, directoarea programului de nutriţie și performanţă sportivă la Universitatea din Miami, spune că vede des copii care sunt terifiaţi de alimentele pe care părinţii le consideră a fi „rele”. „Este aproape ca o frică de boală, de moarte, o viziune total disorsionată despre mâncare în general”, explică ea. „Am copii de 5 ani care vorbesc despre mâncare ca unii de 40 de ani. Nu pot mânca un biscuite Oreo fără să fie îngrijoraţi de grăsimile trans.” Autoarea cărţii Eating with Your Anorexic, o mamă a cărei fiică se luptă cu anorexia, crede că „este o tragedie că am dezvoltat această relaţie moralizatoare, restriciivă și nefericită” cu alimentaţia. „Cred că îi înnebunește pe copii și le ia orice amuzament din relaţia cu alimentele.”

Deci, cum știi?

Copiii caută în primul rând să fie în siguranţă, iar ortorexia este o tulburare alimentară care mizează exact pe acest lucru. Mulţi pot avea impresia că deţin controlul asupra vieţii lor prin faptul că selectează atent tot ce ingerează, dar de fapt alimentaţia este cea care îi controlează pe ei, care îi consumă psihic, care le provoacă teamă. Deci, care este linia dintre a fi conștient de dieta ta și a fi obsedat de ea? Ești ortorexic dacă refuzi să mănânci la cele mai multe restaurante, unde și sosul pentru salată se pregătește cu zahăr sau sirop bogat în fructoză? Ești „extrem” dacă alegi să cumperi doar produse locale și organice?

Unii specialiști spun că cei care se identifică cu cel puţin două dintre următoarele afirmaţii ar trebui să apeleze la ajutorul unui nutriţionist sau consilier:

  • Ai o dietă dezechilibrată pentru că îţi faci griji pentru puritatea alimentaţiei.
  • Petreci cel puţin trei ore pe zi documentându-te despre, sau gătind, preparate pe care le consideri pure.
  • Ești îngrijorat despre cum ţi-ar putea fi afectată sănătatea fizică și emoţională dacă consumi alimente impure sau nesănătoase.
  • Eviţi cu stricteţe alimentele pe care le consideri nesănătoase.
  • Te simţi vinovat dacă consumi alimente pe care le crezi impure.
  • Ești intolerant faţă de părerile altora despre alimentaţie.
  • Cheltui o sumă excesivă din venit pentru achiziţionarea alimentelor pure.

Totuși, ghidul de mai sus s-ar putea să fie prea lax. O persoană care este îngrijorată de cum i-ar putea fi afectată sănătatea dacă consumă alimente nesănătoase și care, în consecinţă, le elimină din dietă, ar putea face un lucru pozitiv pentru propria persoană. Prin urmare, ceea ce contează, de fapt, este cât de mult interferează fixaţiile alimentare cu calitatea vieţii și cu abilitatea de a fi o persoană sociabilă și de a funcţiona normal în societate, inclusiv la locul de muncă, explică Sondra Kronberg, directoarea a Eating Disorder Treatment Collaborative. „Alimentaţia ortorexică devine aproape o religie. Devine mai degrabă o poziţie decât o preferinţă. Nu poţi să ieși cu un prieten în oraș. Nu poţi să mergi la o petrecere. Trebuie să îţi iei mâncarea făcută de tine pe oriunde te duci” și să o consumi conform unui ritual, indiferent de împrejurări, explică ea. De exemplu, persoanele care au grijă de sănătatea lor ar putea să prefere să mănânce cât mai proaspăt și neprocesat, dar nu ar păţi nimic dacă ar mânca o mână de chipsuri la o petrecere. Prin comparaţie, o persoană ortorexică ar refuza din start să meargă într-o excursie cu colegii dacă în locul respectiv nu ar găsi nimic „pur” de mâncare.

Citiţi Partea III, despre cum a luat naștere afecţiunea și cum poate fi combătută.