Copiii mofturoși, predispuși la anxietate și depresie

13

Copilul tău opune rezistenţă dietei la care este expus? Câţi părinţi nu se confruntă, cel puţin la un moment dat, cu refuzurile dezgustate ale unui copil mofturos la mâncare? Până la urmă, cât de gravă poate fi situaţia? Cei mai mulţi mofturoși se dau pe brazdă la un moment dat. Dar cum rămâne cu cei care nu se dau pe brazdă?

Un nou studiu, realizat de către cercetători de la Universitatea Duke, vine să arate că alimentaţia selectivă poate reprezenta o ameninţare pentru sănătatea și dezvoltarea copilului, având legătură cu probleme psihice, precum anxietate, depresie și ADHD, scrie Forbes. Studii anterioare demonstraseră deja că mulţi copii sunt selectivi cu mâncarea lor, iniţial respingând alimente care nu sunt sărate sau dulci. Deși majoritatea trece peste această perioadă, 12% dintre copii își păstrează preferinţele.

Studiul de faţă, publicat în jurnalul medical Pediatrics, a analizat cazurile a peste 900 de copii, cu vârste între 2 și 6 ani, pe o perioadă de aproximativ 3 ani. Dintre aceștia, 18% au fost identificaţi ca mofturoși „moderaţi”, ale căror comportamente se manifestă în cel puţin două zone, cum ar fi mesele de acasă și cele de la grădiniţă. Alţi 3% au fost catalogaţi drept „cazuri severe”, cu dificultăţi în a mânca cu alte persoane, din cauza alimentaţiei extrem de limitate, și care trebuie să evite sau să renunţe la anumite activităţi din această cauză.

Studiul a demonstrat că și cazurile moderate și cele severe erau asociate cu simptome pregnante de anxietate și depresie în următorii ani. Cazurile moderate au fost asociate și cu simptome de anxietate la despărţirea de familie și cu ADHD. Studiul a arătat că cele mai severe cazuri aveau cea mai mare probabilitate să fie diagnosticate inclusiv cu depresie sau cu anxietate socială, odată cu trecerea anilor. Cei cu autism și care au o tendinţă ridicată de a avea probleme cu mâncarea nu au fost incluși în studiu.

Cu toate acestea, studiul nu arată că asemenea probleme chiar ar fi responsabile pentru simptomatologia regăsită. Chiar și cercetătorii admit că unele dintre legăturile descoperite nu sunt foarte puternice. „Asta nu demonstrează că mâncatul selectiv duce la aceste afecţiuni. Copiii care au o anxietate în ce privește mâncarea ar putea fi mai predispuși să dezvolte o anxietate generală mai târziu”, crede dr. Scott Pentiuk, gastroenterolog pediatru la Spitalul pentru Copii din Cincinnati.

Indiferent de atitudinea copilului, introducerea alimentelor noi este extrem de importantă, însă studiile au arătat că este nevoie de 10-15 expuneri la alimentul respectiv până când începe să îi placă copilului, explică dr. Laura Jana, autoare și directoare la Centrul Medical Universitar Nebraska. Karen Harpster, terapeut ocupaţional la Spitalul pentru Copii din Cincinnati, folosește în terapia cu acest gen de copii tehnica schimbărilor graduale în felul în care mâncarea este prezentată. O altă alternativă este cuplarea alimentelor pe care copilul le mănâncă cu plăcere cu unele pe care nu le-a încercat, la aceeași masă. Astfel copilul va fi recompensat pentru gustarea alimentelor noi cu o porţie mai mare din alimentele preferate. De asemenea, în ciuda deranjului provocat, dacă copiii sunt lăsaţi să se joace cu mâncarea, acest fapt le poate reduce anxietatea, citează WSJ.