Discriminarea urâţilor – o radiografie statistică de la Oxford

80

Deși societatea tinde să desconsidere, uneori chiar să descurajeze eforturile de adaptare cosmetică la standardele sociale privind atractivitatea, câteva statistici publicate de Practical Ethics arată că discriminarea celor neatractivi aduce dezavantaje foarte puternice, însă deseori ignorate.

Lumea pare să fie a celor atractivi, dacă ne uităm la statisticile compilate de Julian Săvulescu pentru Oxford. Și nu este vorba neapărat despre femei aici. Economistul Daniel Hamermesh susţine că un bărbat atractiv poate câștiga, pe parcursul întregii lui vieţi, cu circa 230.000 de dolari mai mult decât un bărbat neatractiv care are aceeași slujbă. Persoanele care strâng fonduri adună mai mulţi bani pentru ONG-ul lor dacă sunt mai atractivi.

Frumuseţea exterioară vine la pachet și cu ceva calităţi interioare, arată un studiu citat de Oxford. Indivizii foarte atractivi sunt mult mai puţin predispuși decât ceilalţi să se implice în acţiuni considerate criminale, în timp ce persoanele neatractive prezintă o tendinţă crescută către infracţionalitate. Iar când se întâmplă ca o persoană atractivă să fie judecată pentru o infracţiune, ea va primi o pedeapsă mai puţin severă decât un infractor neatractiv.

S-a constatat că atât copiii, cât și adulţii au prejudecata că persoanele atractive sunt mai săritoare, mai inteligente și mai prietenoase decât persoanele neatractive.

În același timp, adulţii au așteptări mai mari de la copiii mai atractivi decât de la cei mai puţin atractivi, iar mamele de copii frumoși tind să fie mai afectuase, mai jucăușe și mai atente când interacţionează cu copiii lor, decât mamele de copii mai puţin atractivi. Copiii drăguţi generează în cei din jur mai multă motivaţie să îi îngrijească și, la fel de discriminator, copiii drăguţi sunt cei care sunt cel mai des adoptaţi.

Profesorii se așteaptă ca studenţii atractivi să aibă rezultate mai bune și tind să îi pedepsească mai puţin aspru pentru greșeli.

Numeroase studii demonstrează modul în care persoanele atractive sunt discriminate pozitiv, spre dezavantajul persoanelor neatractive, care nu sunt nici măcar încurajate să devină mai atractive. Activităţile de sporire a atractivităţii sunt considerate de obicei neimportante sau triviale. Însă iată că, în ciuda discursului social care ne educă să considerăm că atractivitatea sau lipsa ei nu are niciun efect concret asupra celor mai importante aspecte ale vieţii, iată că realitatea arată că efectele există și nu sunt de neglijat.

Citește și: Dimensiunile unei obsesii încă misterioase: frumuseţea

DISTRIBUIE: