50 e noul 40, 60 e noul 50, 70 e noul 60 și așa mai departe. Dacă nu ne credeţi, urmăriţi povestea lui George Sperzel, care la 63 de ani estimează că a alergat în mai mult de 100 de competiţii sportive, doar în ultimii ani.

Sperzel lucrează în domeniul financiar și, cu toate că a făcut ceva sport în tinereţe, nu s-a apucat de alergatul competitiv decât pe la vârsta de 60 de ani. Ce a observat este că și la vârste înaintate sportul oferă aceleași beneficii ca la orice altă vârstă, abilitatea sa sportivă evoluând constant din momentul în care a consacrat timp unui program sportiv.

În mod tradiţional, se consideră că vârsta de 35-40 de ani este punctul fără întoarcere pentru atleţii profesioniști. Puterea musculară și rezistenţa scad, trăgând în jos și abilităţile sportive și crescând riscul de accidentări. Cu toate astea, s-a observat că în ultimii ani din ce în ce mai mulţi seniori participă la maratoane și triatloane, făcându-i pe cercetători să pună la îndoială înţelepciunea tradiţională. De fapt, se pare că la maratoanele din SUA, alergătorii de peste 40 de ani reprezintă mai mult de 50% dintre bărbaţii și, respectiv, 40% dintre femeile care termină cursa, scrie The Atlantic.

Studiile au arătat în mod constant că întotdeauna este mai bine să te apuci mai târziu de sport decât niciodată, chiar și pentru adulţii în vârstă care nu au mai făcut exerciţii fizice de ani sau chiar decenii întregi. În ce privește alergatul, un studiu realizat pe o perioadă de 35 de ani de către cercetătorii danezi a arătat că joggingul la un pas moderat pentru un total de una, spre două ore și jumătate, defalcate în două, trei sesiuni pe săptămână, reduce riscul de deces cu 44%. În schimb, când indivizii alergau mai repede, pentru mai mult timp sau de mai multe ori, beneficiile privind mortalitatea se reduceau la cele ale grupului de control, format din persoane sedentare.

Despre alergat se mai spune că este dăunător pentru genunchi, însă un studiu din 2014 realizat de Universitatea Baylor a analizat legătura dintre alergat și gonartroză la 2.683 de participanţi cu media de vârstă de 64,5 ani și au observat o incidenţă mai scăzută a afecţiunii în cazul alergătorilor, indiferent de vârstă (studiul a analizat doar noile cazuri de gonartroză și nu efectele alergatului asupra celor care avea deja afecţiunea). Autorii studiului au conchis că alergatul ar putea să ofere de fapt protecţie genunchiului deoarece unul dintre factorii de risc cei mai mari pentru gonartroză la adulţi este un IMC (indice de masă corporală) mare, iar alergatul reduce IMC-ul.

Pentru cei care se gândesc să se apuce de alergat după o pauză foarte lungă, Rashelle Brown, antrenor personal și coach de sănătate, are câteva sfaturi. Primul sfat este mersul la un control medical pentru a verifica dacă nu există afecţiuni ce ar putea fi agravate prin alergat. În al doilea rând, trebuie început foarte ușor, iar viteaza și durata trebuie crescute în timp și pe rând. Niciodată nu trebuie crescute amândouă în același timp. O idee bună este să se înceapă cu un program creat de Jeff Galloway, olimpic și antrenor, în care fuga este întreruptă de perioade regulate de mers. Ultimul sfat ar fi să se acorde atenţie corpului. Durerile musculare sunt normale pentru o zi, două, dar durerile articulare sau de spate care persistă pentru mai multe zile sunt indicative ale faptului că organismul a fost forţat să facă prea mult, prea repede.