Stresul ne poate face mai fericiţi

88

Stresul este perceput ca o componentă negativă a stilului de viaţă contemporan. Ne afectează sănătatea și calitatea vieţii. Totuși încercarea de a-l evita s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie.

Stresul este și bun. Deși afirmaţia este ciudată, venind în contrast cu ceea ce suntem obișnuiţi să auzim, o cantitate moderată de stres este extrem de benefică pentru creier. O dovedeşte cercetătorul în neuroştiinţe Ian Robertson de la Trinity College, din Dublin, care în cea mai nouă carte a sa, Testul la stres: cum poate presiunea să te facă mai puternic şi mai isteţ, explică faptul că organismul în condiţii de stres secretă noradrenalină, care ajută diverse părţi ale creierului să comunice mai uşor, dar şi neuronii să stabilească conexiuni mai uşor. Mai simplu spus, creierul funcţionează mai bine dacă este ajutat cu noradrenalină. Cercetătorul susţine că stresul moderat produce suficient neurotransmiţător, fără să aibă efecte negative. Robertson argumentează că cei expuşi la stres moderat sunt mai fericiţi, mai puţin anxioşi şi gândesc cu mai multă claritate. Atâta timp cât stresul nu este exagerat, putem întări funcţionarea creierului.

Problema este că nu toată lumea reacţionează la stres la fel de bine. De aceea, Robertson insistă ca oamenii să înveţe tehnici prin care să accepte şi să îmbrăţişeze stresul, astfel încât să se bucure de beneficiile sale şi să îi diminueze din efectul nociv. „Putem să schimbăm chimia creierului nostru la fel cum o fac medicamentele antidepresive şi antianxietate, dar trebuie să învăţăm cum”, spune Robertson. Atitudinea fixistă în faţa stresului, gândirea că am moștenit felul în care răspundem la stres și, deci, nu mai putem interveni în abordarea diferită a situaţiei este o atitudine fatalistă care ne blochează, în loc să ne facă în stare să credem că putem schimba situaţia. Convingerea că putem schimba anumite lucruri ne motivează să și acţionăm în această direcţie și de multe ori ne și asigură succesul, explică Carol Dweck, profesor de psihologie la Stanford.

Răspunsul fizic la stres ar trebui să fie perceput similar cu cel generat de entuziasm. Robertson spune că prin manifestarea exterioară a siguranţei şi a atitudinii pozitive – postură, zâmbet – există șansa păcălirii creierului și, în consecinţă, a obţinerii unei lejerităţi emoţionale în faţa stresului. „Mulţi actori și artiști își fac griji în cazul în care nu se confruntă cu o doză de anxietate în faţa unui spectacol”, spune Robertson. „Tiger Woods spune că, dacă nu se simte neliniștit în faţa unui meci, știe că va juca rău”, exemplifică cercetătorul.

 

DISTRIBUIE: