Un program naţional american urmărește obţinerea unui tratament pentru ORICE boală

3

Sonia Vallabh și Eric Minikel, soţ și soţie, au demisionat de la locurile lor de muncă atunci când au aflat că Sonia a moștenit o mutaţie genetică în urma căreia, cel mai probabil, va dezvolta aceeași boală neurodegenerativă care a ucis-o pe mama ei. Cei doi s-au dedicat cercetării, pentru a putea găsi, la timp, un tratament. Și, spun jurnaliștii de la The Atlantic, programul „Precision Medicine Initiative”, propus de Barack Obama, ar putea să le sporească enorm șansele.

În anul 2003, atunci când genomul uman a fost cartat pentru prima dată, omenirea a aplaudat spargerea unei bariere știinţifice. Reușita a costat atunci nu mai puţin de 400 de milioane de dolari și a secvenţializat genomul unei singure persoane. Astăzi, o astfel de hartă a tuturor genelor din corpul uman poate fi obţinută mult mai facil, la pachet cu o cantitate enormă de alte informaţii medicale și la un cost cu mult mai redus: 1.000 de dolari.

Întrebarea care îi frământă astăzi pe oamenii de știinţă este însă cum pot folosi toate acestea cât mai eficient, democratic și responsabil pentru a îmbunătăţi sănătatea umană, scrie The Atlantic. Scopul iniţiativei președintelui american este acela de a înţelege mult mai bine decât până în prezent modurile prin care oamenii și bolile sunt unici și să furnizeze diagnostice și tratamente individualizate. Bugetul federal are alocaţi, pentru anul 2016, nu mai puţin de 200 de milioane de dolari pentru sprijinirea acestui program.

Iniţiativa îndrăzneaţă are desigur și critici. Cum ar fi aceea că, deși putem obţine informaţii extrem de precise despre starea biologică a unui om, fără a cunoaște informaţii despre mediul în care a trăit sau trăiește acel om ori informaţii despre comportamentul său, pentru a putea corela influenţa acestora cu sănătatea, nu vom putea folosi în mod corect datele biologice.

O altă limită a proiectului ţine de logistică. Specialiști în IT afiliaţi Casei Albe lucrează la propuneri care vizează intercorelarea informaţiilor de ordinul exabyţilor (EB=1 milion de TB), care se vor strânge dacă proiectul merge potrivit planului.

Apoi există, desigur, și riscuri care ţin de infracţionalitate. Publicarea genomului personal poate duce la situaţii SF în care, bazat pe informaţiile publice privind ADN-ul cuiva, o persoană rău intenţionată să poată clona sângele unuia dintre participanţii la proiect și să îl plaseze la locul unei crime, de exemplu. Ipoteza este însă prea puţin probabilă, iar beneficiile proiectului pot ajunge suficient de mari cât să o facă neglijabilă.

DISTRIBUIE: