Veganismul, pedepsit cu închisoarea în Italia?

2356

S-au înmulţit cazurile de copii spitalizaţi din cauza opţiunii părinţilor pentru veganism. Aceasta este situaţia care a creat o dispută în Italia. În replică, au apărut și acuzaţiile: acest stil de viaţă trebuie incriminat, iar părinţii riscă să fie pasibili de închisoare.

Atunci când un copil a fost dus la un spital din Milano de către bunicii săi, medicii au fost șocaţi de starea copilului. La vârsta de 14 luni, el cântărea doar puţin mai mult decât unul de 3 luni. Copilul, ai cărui părinţi i-au oferit o dietă vegană (adică fără produse de origine animală, inclusiv fără produse lactate), a fost diagnosticat ca subnutrit, înregistrând un nivel foarte scăzut de calciu. Din cauza complicaţiilor, copilul a trebuit să suporte o operaţie de urgenţă, având afecţiuni cardiace congenitale, agravate de nivelul scăzut de calciu, informează The Washington Post.

Acest caz „ne obligă să reflectăm asupra regimurilor de nutriţie mai puţin obișnuite”, a spus directorul secţiei de pediatrie. În opinia medicului, problema principală „nu este alegerea unor tipuri neobișnuite de alimentaţie”, ci faptul că copilului nu i s-au administrat după naștere doze de calciu și fier.

Veganismul, sub lupă

În ultimele luni, Italia s-a confruntat cu mai multe situaţii de copii care sufereau de malnutriţie din cauza unei alimentaţii vegane. De exemplu, în luna iunie, o fetiţă de 2 ani a ajuns la un spital din Genova, unde a petrecut câteva zile la terapie intensivă după ce medicii au stabilit că prezintă deficienţe de vitamine și niveluri scăzute ale hemoglobinei. Și anul trecut, un copil de 11 luni, ai cărui părinţi sunt vegani, a fost tratat de malnutriţie severă la un spital din Florenţa.

Evident, nu doar Italia se confruntă cu situaţii de acest gen. Cazurile înregistrate i-au determinat pe editorii de la The New York Times să titreze unul dintre articolele din 2007, cu titlul „Moarte veganismului”. Aluzia este mai mult decât clară, apreciindu-se că alimentaţia vegană este extrem de periculoasă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

În faţa acestor evidenţe, este relativ simplu de concluzionat în această direcţie. Însă, așa cum susţinea un jurnalist în Spectator, nu veganismul este cel care dăunează copiilor, ci părinţii neglijenţi. „Veganismul, dacă este conceput corect, le poate oferi copiilor toate substanţele nutritive de care au nevoie pentru o creștere sănătoasă”, spun experţii citaţi în articol. Academia de Nutriţie și Dietetică nu neagă eficienţa adoptării acestui stil de viaţă, însă recomandă ca mamele care alăptează să recurgă la suplimente sau alimente îmbogăţite cu vitaminele B12, vitamina D, calciu și fier, iar părinţii să consulte un nutriţionist.

Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie face recomandări similare. „Nu este o problemă în cazul în care părinţii doresc să-și crească copiii apelând la alternative sau chiar diete neobișnuite”, a comentat un medic pediatru. Însă, trebuie să fie luate măsurile necesare pentru a compensa orice neajunsuri nutriţionale. Cu alte cuvinte, nu este necesar ca veganismul să producă victime. Și, totuși, le produce. Motivul este evidenţiat de un jurnalist în Slate. Veganismul necesită eforturi suplimentare. În consecinţă, „părinţii trebuie să se asigure că copiii obţin caloriile și o mare varietate de substanţe nutritive de care au nevoie”.

Veganismul, atacat de politicieni

Unele persoane nu au răbdare să întrezărească obţinerea acestei linii de echilibru. Pentru acestea, problema este tranșată rapid: veganismul este periculos, iar părinţii care apelează la această ciudăţenie merită să fie pedepsiţi.

Este cazul deputatei italiene Elvira Savino, care a reacţionat imediat după îmbolnăvirea copilului din Milano și vrea ca părinţii care își hrănesc copiii cu „diete inadecvate” să fie urmăriţi penal. A propus un proiect de lege prin care părinţii riscă o condamnare de până la șase ani de închisoare. Cunoscută sub numele de „legea Savino”, ea are drept scop să „stigmatizeze comportamentul alimentar nechibzuit și periculos impus de către părinţi, în detrimentul minorilor”.

Politiciana italiană face referire la dietele fără carne, ouă, lapte sau produse de origine animală de orice fel, despre care a spus că le produc copiilor o carenţă de fier, zinc, vitamina B12 și alte vitamine necesare pentru dezvoltarea lor. Pentru a echilibra puţin abordarea, Savino a insistat că nu are nicio obiecţie în privinţa adulţilor care aleg să aibă un stil de viaţă vegan. „O problemă apare atunci când sunt implicaţi copiii.”

Problema reală

Totuși Societatea Italiană de Știinţă a Nutriţiei a respins afirmaţiile lui Savino, exprimând public faptul că dietele cu conţinut excesiv de zahăr și de grăsimi ar trebui să constituie preocuparea principală, mai mult decât riscurile unei alimentaţii vegetariene.

Această menţiune vine în condiţiile în care Italia este renumită pentru alimentaţia sănătoasă mediteraneană și, cu toate acestea, cifre alarmante indică o proporţie de copii supraponderali mai mare decât oriunde în Europa. În timp ce restul lumii încurajează inspiraţia din meniul tradiţional italian, se pare că italienii își uită propriile lecţii. Antonello del Vecchio, medic și purtător de cuvânt al Slow Food, a declarat că italienii mănâncă tot mai puţin în acord cu dieta italiană și recurg mai mult la fast food. „Pentru o vreme, spre deosebire de nordul Europei, am rezistat, însă acum observăm rezultatele”, a continuat expertul. Este vorba de mai mult de o treime (adică 36%) dintre copiii italieni, care sunt fie supraponderali, fie obezi până la vârsta de 8 ani, potrivit unui studiu publicat recent de către o instituţie de cercetare din Milano. Această situaţie duce Italia în poziţia cea mai rea din Europa în ceea ce privește obezitatea în rândul copiilor. Un alt cercetător, profesorul Michele Carruba, de la Universitatea din Milano, a dat vina pe stilul de viaţă schimbat, menţionând că „modificările în dietă și în activitatea fizică au dus la o creștere a obezităţii la adulţi și copii într-un timp relativ scurt”.

În concluzie, problema nutriţiei rămâne una sensibilă. Obezitatea, pe de o parte, și subnutriţia, pe de altă parte, rămân marile probleme ale unei lumi care se confruntă cu dificultăţi în construirea unui stil de viaţă echilibrat, sănătos și activ. Extremele, indiferent de formele pe care le îmbracă, sunt inadecvate și pot avea repercusiuni regretabile. În aceste condiţii, contracararea abordărilor radicale poate fi lăudabilă. Însă graba de a trage concluzii pe baza unor cazuri izolate nu este cea mai bună opţiune. Deocamdată, nu veganismul (cu restricţiile pe care le presupune) este principalul pericol pentru sănătatea publică, ci excesul alimentar. Iar acest ultim aspect, în mod ciudat, pare să fie cel mai puţin în atenţia și preocuparea politicienilor (și nu numai a lor).