67 de ani de la semnarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

32

În anul 1948, lumea era încă marcată de cel de-al Doilea Război Mondial. Amintirea lagărelor de concentrare și a faptelor naziștilor împotriva evreilor, ţiganilor și a altora era încă vie. Rasismul promovat de o ţară presupus civilizată i-a determinat pe oameni să protejeze pacea și libertatea.

Astfel, în dimineaţa zilei de 10 decembrie, Palais de Chaillot din Paris găzduia dezbaterea finală a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, iar la ora 3:00 Secretarul General al ONU dădea startul votului. Cele 58 de state membre au adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cu 48 de voturi „pentru” și cu 8 abţineri (ţările din blocul sovietic, Africa de Sud și Arabia Saudită), iar reprezentanţii a două state nu au fost prezenţi în acea zi.

Declaraţia a fost ratificată de 185 de state, fiind tradusă în 463 de limbi și documente, ceea ce a și inclus-o în Cartea Recordurilor. România a semnat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în 14 decembrie 1955, atunci când a fost admisă în rândul statelor membre ONU.

De atunci au trecut 67 de ani, iar Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a devenit fundamentul legislaţiei internaţionale, principiile sale fiind integrate în constituţiile a numeroase ţări.

Documentul nu a apărut peste noapte, ci este rezultatul epocilor de frământări pentru demnitatea umană, concretizate prin Codul lui Hammurabi în Imperiul Babilonian (cca. 1760 î.Hr.), cele Zece Porunci și alte aspecte ale Legii lui Moise în Regatul lui Israel (secolul al XVI-lea î.Hr.), Magna Carta în Imperiul Britanic (1215-1225), Carta Drepturilor în Statele Unite (1786), Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului în Franţa (1789), scrierile lui Spinoza, Locke, Rousseau etc.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este primul document din istorie votat de un număr atât de mare de ţări. Privind realitatea din jurul nostru nu putem să nu ne întrebăm dacă un asemenea document ar mai putea fi votat astăzi.

Este adevărat că în cei 67 de ani care au trecut de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, lumea s-a schimbat. Autorii declaraţiei și ai altor documente internaţionale „nu puteau prevede probleme precum protejarea intimităţii informaţionale, terorismul și măsurile de contraterorism sau schimbările climatice, însă respectul pentru libertate continuă să rămână fundamentul păcii, securităţii și dezvoltării”, își încheie Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului Zeid Ra’ad Al Hussein mesajul transmis cu ocazia Zilei Drepturilor Omului din acest an.

După atrocităţile comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liderii lumii au răspuns: „Toate fiinţele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.” Acum este rândul generaţiei actuale să le răspundă celor din Siria, Nigeria, Liban, Franţa sau Statele Unite.

Foto: OHCHR