Ciclul generaţiilor, o posibilă explicaţie istorică pentru criza de azi

49

Ar putea fi anticipată istoria? Așa am putea crede dacă luăm în considerare teoria unor experţi americani care au creionat o ipoteză plauzibilă. Generaţiile nu doar că se succed, ci au similitudini cu cele anterioare. La fiecare a patra generaţie ciclul se reia, permiţând, astfel, înţelegerea modului în care se comportă o generaţie.

Psihologii, începând cu Sigmund Freud, au convenit, în general, că atitudinile noastre de bază sunt, în mare parte, formate în jurul vârstei de cinci ani, iar schimbarea ulterioară a acestor atitudini necesită un efort intens. Neil Howe și William Strauss, reputaţi istorici americani, au plecat de la această supoziţie și au concluzionat că, în cazul în care atitudinile noastre se formează în copilărie, atunci și momentul istoric în care ne naștem trebuie să joace un rol important în modelarea acestora. Mai mult decât atât, cei doi consideră că mai trecem printr-o a doua perioadă de formare în timpul așa-numitei maturităţi timpurii. Provocările cărora trebuie să le facem faţă în timp ce devenim adulţi determină modul în care vom aborda viaţa, comentează Forbes. În acord cu supoziţiile celor doi, înseamnă că putem împărţi populaţia în grupe de generaţii, formate din persoane care s-au născut în preajma aceluiași moment istoric. Aceste generaţii ar fi avut experienţe similare și, prin urmare, ar fi dezvoltat atitudini similare. De exemplu, deși dragostea este o experienţă universală, a luat forme diferite pentru americanii care au crescut în anii 1950 vs. 1970 vs. 1990. Și în multe alte aspecte ale vieţii pot fi sesizate aceleași diferenţe.

În cartea lor The Fourth Turning (A patra cotitură), Howe și Strauss au identificat patru arhetipuri de generaţii: Eroul, Artistul, Profetul și Nomadul. Fiecare tip este format din persoane născute într-o perioadă de aproximativ 20 de ani. Pe măsură ce fiecare generaţie arhetipală ajunge la sfârșitul duratei sale de viaţă de 80 de ani, ciclul se repetă. Fiecare generaţie arhetipală trece prin fazele normale ale vieţii, adică copilărie, maturitate timpurie, maturitate avansată și bătrâneţe. Fiecare tinde să domine societatea în timpul vârstei mijlocii (între 40 și 60 de ani), apoi începe să iasă din joc pentru ca următoarea generaţie să preia cârma. Așadar, ciclul se repetă, o nouă generaţie de eroi înlocuindu-i pe nomazi. În schema celor doi cercetători, fiecare dintre aceste schimbări poartă numele de „cotitură”. La fiecare a patra schimbare intervine o mare criză. Peisajul economic și politic de azi transmite ideea că ne situăm deja la jumătatea celei de-a patra „cotituri”.

De exemplu, între 1901-1924 a fost generaţia Eroilor. Între  1925-1942 a fost generaţia Artiștilor, apoi generaţia Profeţilor între 1943-1960 (generaţia Boom), apoi generaţia Nomazilor între 1961-1981 (generaţia X).  Începând cu perioada 1982-2004 a început o nouă generaţie a Eroilor. Este acea generaţie care vine, de regulă, într-o perioadă de mare criză și intervine să rezolve această criză, realizarea respectivă definindu-i apoi restul existenţei. Ca urmare a crizei, eroii devin puternici în mijlocul vieţii la nivel instituţional și rămân concentraţi pe abordarea marilor provocări. La bătrâneţe, ei tind să beneficieze de o trezire spirituală pe măsură ce urmăresc generaţiile mai tinere trecând prin transformările culturale specifice. Generaţia care a luptat în al Doilea Război Mondial este cel mai recent exemplu al arhetipului de erou. Membrii acestei generaţii sunt cei care au transformat Statele Unite într-un centru de putere economică în anii de după război și apoi s-au confruntat cu manifestările rebele ale tinerilor din anii 1960. Privind mai în urmă, și generaţia lui Thomas Jefferson și James Madison, eroi ai Revoluţiei americane, a experimentat o „mare trezire” spre amurgul existenţei.

Artiștii sunt copii ai Eroilor, născuţi înainte și în timpul crizei. Nu sunt suficient de maturi ca să fie o parte activă a soluţiei. Prea mult protejaţi în timpul copilăriei, Artiștii simt aversiune faţă de adulţi în anii post-criză. Experimentează aceeași trezire culturală ca și Eroii, dar în timpul maturităţii avansate. Pensionarii de astăzi sunt în majoritate Artiști, o parte din ceea ce se numea „Silent Generation”, adică acea generaţie care a supravieţuit celui de al Doilea Război Mondial, dar prea tânără pentru a participa în mod direct la conflict. Artiștii s-au căsătorit devreme și și-au luat locuinţe luxoase.  Generaţia Silent a trecut prin propria criză a vârstei de mijloc în anii 1970 și 1980, înainte de a-și pregăti ieșirea din scenă.

Prin contrast, cei din generaţia Profetului și-au trăit copilăria într-o perioadă lipsită de criză. Preocupaţi mai mult de moralitate, au fost contestatarii valorilor adulţilor și ale părinţilor. Pe măsură ce au avansat în vârstă, au pus bazele noii crize. Baby Boomers din perioada postbelică ar fi cea mai recentă generaţie de acest tip, crescută în vremurile în care SUA a ajuns la apogeul puterii sale globale. Au fost definiţi de stilul de viaţă „yuppie” din anii 1970-1980, iar acum se apropie de finalul vieţii.

Nomazii sunt cel de-al patrulea și ultimul arhetip. Spre deosebire de Profeţi, destul de alintaţi de părinţi, Nomazii au trecut prin copilărie cu o minimă îndrumare. În schimb, au învăţat destul de devreme să nu aibă încredere în instituţiile de bază ale societăţii. De aceea sunt pragmatici și individualiști. Cei mai recenţi Nomazi sunt cei din generaţia X, adică cei născuţi în anii 1960 și 1970.

Ideea unor trăsături specifice generaţiilor nu este deloc nouă și nici nu trebuie prea mult demonstrată. Partea cea mai interesantă este ideea ciclului de generaţii care dă impresia că în jocul vieţii intervin factori determinanţi, independenţi de deciziile personale. Faptul că generaţiile tinere repetă greșelile celor care au trecut deja prin viaţă ar putea confirma teoria americanilor, însă acesta este mai degrabă un aspect care ţine de natura umană decât de circuitul istoriei.

DISTRIBUIE: