Există vreun răspuns la problema inegalităţii economice, care afectează atât de dramatic și la o scară atât de mare lumea noastră azi? Depinde ce întrebare pui. Ediţia din martie a revistei „Semnele timpului” se concentrează pe cele mai importante întrebări economice și morale privind inechitatea financiară.

Andreea Irimia semnează articolul de fond al acestei ediţii, un material care face o detaliată radiografiere a cauzelor inegalităţii economice, descoperind nu doar simpla matematică din spatele acesteia, ci și implicaţiile ei cele mai profunde. Vei fi surprins să descoperi că în culisele mecanismelor care ţin de dinamica economică a unei societăţii – și care sunt mai previzibile decât ne dăm seama, doar privind anunţurile panicarde de la știri – este o cauză care nu se află strict în controlul sistemelor de guvernământ, ci este o cauză pe care o împărtășim cu toţii, fiecare individ în parte.

Florin Lăiu continuă dezbaterea deschisă în ediţia precedentă privind rolul profetic atribuit suveranului pontif, în articolul intitulat „Antipapismul: realism sau paranoia?”. În discuţie este figura unui personaj pe cât de emblematic pentru orice conversaţie sau analiză privind Apocalipsa, pe atât de enigmatic și de dificil de identificat istoric: antihristul. Profesorul Lăiu propune o incursiune fascinantă în lumea profeţiei biblice, o incursiune de o factură cu totul distinctă de cele încercate de documentarele tabloidizante pe teme apocaliptice. Ce spune, de fapt, Biblia despre antihrist și bestiarul care îl înconjoară?

Eliza Vlădescu atacă frontal o problemă pe care presa a pus-o prea repede pe raftul cu „subiecte importante, dar nu de actualitate”: soarta copiilor imigranţi. Deși nu mai auzim atât de des astăzi despre imigranţi, așa cum se întâmpla în urmă cu doar câteva luni, nu înseamnă că autorităţile au identificat și aplicat soluţiile care le lipseau cu doar puţin timp în urmă. Liniștea mediatică de acum ascunde un fenomen tulburător prin magnitudinea și gravitatea lui: dispariţia a peste 10.000 de copii care au venit cu valul de refugiaţi în Europa.

Alina Kartman propune un subiect de conversaţie la intersecţia dintre pragmatism și ideologie: cum poate fi rezolvată problema locurilor de veci în localităţile în care liderii religiei majoritare împart legea după bunul plac, la adăpostul unor formulări vagi și insuficiente a Legii Cimitirelor? „Sau, dacă nu, în grădina mea” spune povestea ridicolului fără margini care ia naștere uneori la căpătâiul morţilor din cauza diferendelor confesionale și prezintă o soluţie atât de accesibilă, încât e surprinzător că prea puţini decidenţi ecleziastici se gândesc să o aplice.

Florentin Lehaci profită din plin de apetenţa și pregătirea sa în domeniul istoriei expunând detalii biografice pline de intrigă și miez moral din viaţa teologului Dietrich Bonhoeffer. „Biografia unei dileme” încearcă să găsească un sens prin hăţișurile unei posibilităţi greu de digerat: existenţa unui teolog asasin. Același Bonhoeffer căruia îi este atribuită constatarea că „tăcerea în faţa răului este rea” îi este atribuită și vina implicării într-un complot care a urmărit să îl elimine pe Adolf Hitler.

Corina Matei își fixează atenţia pe același personaj istoric, însă din alt unghi de vedere: maturizarea teologului în experienţa lui de viaţă creștină, construind constant paralele cu viaţa interioară a omului contemporan pus faţă în faţă cu dileme de altă natură circumstanţială, însă în esenţă de aceeași factură cu dilemele pe care le-a avut de înfruntat, în drumul său, Bonhoeffer.

Adrian Bocăneanu îl adaugă pe lista personalităţilor prezentate cititorilor ST pe profesorul Bailey V. Gillespie, de la Catedra de teologie a Universităţii La Sierra, California. Interviul „Schimbare sau stabilitate” face aluzie la una dintre cele mai ambiţioase obiective ale profesorului: studiul ValueGenesis, care a urmărit să investigheze cum se transmite credinţa religioasă de la o generaţie la alta și cum își însușesc tinerii credinţa părinţilor lor.

Editorialul redactorului-șef duce tema de fond pe terenul implicaţiilor ei spirituale. „Totdeauna vor fi săraci în ţară”, spune Biblia. „În aceste cuvinte există nu o scuză pentru indiferenţă, ci o apăsată condamnare a acesteia”, semnează Norel Iacob.

DISTRIBUIE: