Dacă cifrele economice arată bine, de ce românii o duc tot greu?

10

De ce cifrele macroeconomice arată bine, dar efectele nu se resimt și în buzunar? Este o întrebare pe care românii și-o pun de mult timp, mai ales atunci când decidenţii politici se agită anunţând noi performanţe la nivel macroeconomic, susţinute de o avalanșă de statistici, fără însă ca acestea să afecteze în mod pozitiv și viaţa cetăţeanului. Este un paradox concretizat prin rezultatele bune la nivel macroeconomic şi rezonanţă redusă la nivel microeconomic.

De ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale, a fost întrebarea la care Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naţionale, a încercat să o analizeze în cadrul unei prezentări recente, conform RFI. Datele oferite de expertul român arată că, în ultimii 15 ani, produsul intern brut (PIB) a crescut de patru ori, de la 41 de miliarde de euro, în anul 2000, la 160 de miliarde de euro, în anul 2015. Dar și PIB-ul pe cap de locuitor a înregistrat creșteri substanţiale, crescând în ultimii 15 ani în raport cu media europeană de 2,3 ori, până la 53%. În plus, prognozele sugerează faptul că o simplă creştere cu un punct şi jumătate peste media zonei euro ar duce economia românească, în următorii câţiva ani, la un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor de 65% din media europeană. Economia românească „duduie”, după cum în mod plastic se exprimau unii politicieni români, însă cetăţenii rămân, totuși, săraci?! „Bilanţ trist de Ziua Copilului: românii sunt mai săraci decât înainte de 2007”, titra recent DW. Motivul este simplu: România conduce în topul sărăciei în rândul minorilor, urmată de Bulgaria şi de Ungaria.

În opinia oficialului BNR, nu numai că datele statistice pe care le-a expus nu pot fi contestate, dar ele exprimă realităţi incomplete, indicatorul PIB nemaifiind suficient pentru a arăta cât de bine trăiesc oamenii. Pentru o imagine mai aproape de realitate este nevoie de introducerea unor date suplimentare. Florin Georgescu introduce în ecuaţie și indicele de dezvoltare umană, acesta fiind un indicator care include şi date privind speranţa de viaţă, nivelul educaţional sau venitul pe cap de locuitor.

Ideea promovată de analistul român nu este chiar nouă. Cu mai mult timp în urmă, cercetătorul Cezar Mereuţă propunea ca România să îşi mute atenţia de la indicatorul produsului intern brut către indicele de dezvoltare umană. În ciuda acestor propuneri de schimbare a paradigmei de abordare, politicienii preferă să persiste în vechile concepte. Explicaţia nu este dificil de identificat: la capitolul indicelui de dezvoltare umană, România nu are prea multe motive de bucurie, în condiţiile în care se află pe penultimul loc la nivelul Uniunii Europene. Singura ţară pe care o devansează este Bulgaria.

Florin Georgescu a explicat și motivul pentru care cifrele macroeconomice nu se convertesc în bunăstarea cotidiană a românilor. Unul dintre factorii determinanţi este indisciplina financiară, care creează învingători şi învinşi. Aceasta este generată de faptul că cei care se supun regulilor sunt dezavantajaţi faţă de cei care le încalcă. Cei din urmă scapă cel mai adesea nepedepsiţi. Mai survine un factor important, cel conturat de raportul dintre muncă şi capital. În ţările dezvoltate, capitalului îi revine 40% din venitul naţional, iar restul de 60% se distribuie către muncă. În România, raportul este invers. Această situaţie este cauzată de faptul că în România capitalul, adică investitorul, este privilegiat în raport cu munca, adică salariatul. Nu trebuie ignorat și faptul că salariile bugetare, în ciuda creşterii din ultimii ani, nu s-au întors, ca şi cifră nominală şi globală, la nivelul anului 2012 (este vorba de anul în care s-au operat reduceri salariale justificate de criza economică). Luate împreună, toate aceste explicaţii ne ajută să înţelegem de ce România este în top în ceea ce privește creșterea economică, însă în coada clasamentului atunci când efectele pozitive invocate ar trebui să se resimtă și la nivelul cetăţeanului de rând.

DISTRIBUIE: