Orice sentinţă capitală este o tragedie, fie și numai în virtutea motivului care l-a adus pe condamnat în anticamera morţii. Practica judiciară este însă tulburător mai complexă decât calculul rece - viaţă pentru viaţă -, iar cazul americancei Kelly Gissendaner este, în acest sens, un exemplu elocvent.

Singura femeie din statul american Georgia pasibilă de pedeapsa cu moartea, Kelly Gissendaner, a ajuns în această situaţie după ce a complotat împreună cu amantul ei, Gregory Owen, la uciderea soţului ei, Douglas Gissendaner. În seara crimei, petrecute în anul 1997, femeia era în oraș cu mai mulţi prieteni, în timp ce amantul ei l-a răpit sub ameninţarea cuţitului pe Douglas Gissendaner, l-a dus într-o pădure și l-a înjunghiat de mai multe ori, fatal. Mai târziu, femeia avea să vină cu mașina la locul crimei. După ce a fost prins, Gregory Owen și-a recunoscut fapta și a mărturisit și despre implicarea lui Kelly Gissendaner. Ca urmare, a fost condamnat pe viaţă, cu posibilitatea eliberării condiţionate după 25 de ani. Kelly Gissendaner a refuzat însă să recunoască și a primit condamnarea la moarte.

S-au scurs de atunci 18 ani, iar Kelly Gissendaner este încă în viaţă, deși nu se știe pentru cât timp. Poate ore. Execuţia ei a fost programată pentru ziua de marţi, ora locală 19. „Natura crimei [pe care a comis-o] justifică sentinţa finală dată de stat”, a declarat procurorul districtului Gwinnett County, Danny Porter. „În anii care s-au scurs de la această sentinţă, nu am avut niciun motiv să ne schimbăm poziţia”, a mai spus procurorul. Însă vocile dispuse să îl contrazică sunt numeroase și îl includ pe judecătorul care a dat pedeapsa iniţială, dar și pe copiii femeii.

Pensionat acum, șeful Curţii Supreme de Justiţie din Georgia, judecătorul Norman Fletcher, a revenit asupra verdictului pe care l-a dat în 1997, spunând că sentinţa a fost greșită și disproporţionată faţă de sentinţa dată lui Gregory Owen, dar și că femeia a trecut printr-o transformare personală uluitoare în timpul în care a fost încarcerată. „Sunt profund mișcat de mărturiile unor foste sau actuale deţinute, ale unor femei-gardian sau dintre oficialităţi, ale unor voluntari în penitenciar și ale unor capelani care au fost martorii bunăvoinţei, speranţei și ai exemplului pe care ea l-a oferit câtorva zeci de deţinute aflate în nevoie disperată”, a spus Fletcher.

În perioada detenţiei, Kelly Gissendaner a mărturisit că L-a descoperit pe Dumnezeu. Iar faptele ei de după sunt într-o uimitoare concordanţă cu mărturisirea. Deși încarcerată, femeia a obţinut o diplomă universitară în teologie și și-a ajutat în mod constant colegele deţinute aflate în depresie sau lipsite de orice urmă de speranţă, iar asta în ciuda faptului că nu avea contact cu ele. Nu puteau decât să se audă. O fostă deţinută ajutată de Kelly Gissendaner nu are decât cuvinte de apreciere faţă de femeia despre care spune că i-a salvat viaţa. Mai mult chiar, a mers mai departe fondând o asociaţie de sprijinire emoţională a pușcăriașelor.

Gissendaner a reușit să se împace cu doi dintre cei trei copii ai ei, iar aceștia spun că au iertat-o pentru oribilul complot. Mai mult, ei au lansat un apel video în care le solicitau autorităţilor să manifeste clemenţă faţă de mama lor și să comute pedeapsa capitală în pedeapsa cu închisoarea pe viaţă. Alăturându-se cererii mamei lor, care a declarat că nu i-ar trebui altceva decât viaţa pe care o are acum în închisoare, cei doi copii mărturiseau cu lacrimi în ochi că nu doresc să o piardă. Fata lui Kelly Gissendaner, care o vreme nu a suportat să o vadă, plângea când spunea că moartea tatălui ei, pe care l-a iubit nespus, a produs atâta rău în viaţa ei încât nu crede că mai poate duce și pierderea mamei. Tânăra mărturisea chiar că tortura psihică prin care trece nu a luat sfârșit odată cu condamnarea vinovaţilor, ci că a durat aproape 20 de ani în care a fost conștientă că, din clipă în clipă, putea suna telefonul și un poliţist putea să o anunţe că mama ei fusese executată.

Cuvintele tinerei au fost aduse în atenţia publicului de unul dintre capelanii penitenciarului în care este închisă Kelly Gissendaner. Capelanul a spus că, dacă execuţia lui Gissendaner este cerută pentru a se face dreptate, uciderea ei este totuși o nedreptate faţă de copiii ei, care au suferit destul. Capelanul atrăgea atenţia și asupra faptului că a trăi 20 de ani în incertitudine cu privire la viaţa ta este un tratament complet străin de pretenţia restauraţionistă a sistemului de încarcerare american. „O tortură psihică” prelungită, timp de 20 de ani, spunea capelanul, subliniind că, în mod absurd, în loc să încerce să o corecteze, sistemul american nu a reușit decât să o distrugă puţin câte puţin pe deţinută. Și că, în al 11-lea ceas, când Kelly Gissendaner a solicitat să primească spovedania capelanului care îi fusese alături ani de-a rândul în detenţie, autorităţile i-au respins cererea, trimiţând un capelan novice.

Nici apelul la clemenţă lansat de papa Francisc nu a putut să facă autorităţile americane să se răzgândească. Petiţia de comutare a pedepsei a fost respinsă, urmând ca execuţia să aibă loc conform planificării iniţiale.

Rudele bărbatului ucis spun că durerea i-a frământat neîncetat de la dispariţia lui, atât de brutală, din această lume. Și că, așa cum drepturile lui nu au contat pentru cei care i-au luat viaţa, nici drepturile acestora nu ar trebui să conteze.

Atitudinea autorităţilor americane a arătat de ce dreptatea nu este o ecuaţie matematică. Situaţia lui Kelly Gissendaner este mai degrabă una paradoxală decât una de echitate. În ce temei vor mai putea diplomaţii americani să intervină pentru a cere clemenţă în procese derulate în ţări cu o rată mare a execuţiilor, dacă propria lor ţară nu reacţionează la cereri de clemenţă? Mai ales că nu graţierea fusese cerută, ci doar cruţarea vieţii. Ce fel de sistem este acela care amână execuţia timp de aproape 2 decenii, în care investește în educaţia celui care urmează să fie executat? Ar pierde statul bani dacă ar comuta sentinţa la închisoare pe viaţă? Ar ţine o celulă ocupată?

E greu de intuit motivele din spatele refuzului de a acorda clemenţă, câtă vreme acestea au fost exprimate atât de vag. Cert este că dezbaterea privind pedeapsa capitală în SUA a cunoscut o nouă culme zilele acestea și va continua să suscite interes atât celor care sunt de acord cu execuţia, cât și, dar mai ales, celor care i se opun.

Foto: captură YouTube

DISTRIBUIE: