Copiii cu potenţial, anihilaţi de școală și societate

95

Suntem impresionaţi întotdeauna de poveștile copiilor care au reușit nu doar să învingă vicisitudinile vieţii, ci să ajungă pe înalte culmi de performanţă, în ciuda sărăciei sau contextului nefavorabil cu care s-au confruntat. Exemplul lor este încurajator pentru cei care trec prin situaţii similare. La fel de reală, însă, este și situaţia mai mult decât probabilă a altor copii cu potenţial care s-au pierdut în anonimat fiindcă nu au avut contextul și stimulentul favorabil unei dezvoltări adecvate. Unii copii au potenţial și resurse, dar le lipsește spaţiul favorabil care să îi împingă spre progres. În prezenţa acestuia, vieţile multor copii ar putea lua turnuri cu totul neașteptate.

Un exemplu în această direcţie vine din România. În urmă cu mai bine de un an, școlile din Răcari au fost adoptate de o companie privată, McCann Erickson. Aceasta a început să ofere cursuri de formare profesorilor, să doteze unitatea de învăţământ cu calculatoare noi și cu tablete, să susţină financiar un club de robotică și să organizeze o tabără prin care să îi recompenseze pe copiii care obţin rezultate la olimpiade. Partea și mai interesantă este că au fost recompensaţi chiar și copiii care au reușit să facă saltul de la nota patru la nota cinci, notează site-ul republica.ro.

În urma acestei abordări destul de „ciudate”, rezultatele nu au întârziat să apară. Cu un an înainte, școala obţinuse doar două menţiuni la olimpiadă. După „adopţie”, s-a ajuns la 26 de premii la olimpiade și concursuri, iar 10% dintre elevi și-au crescut media de la un an la altul. „Dacă crezi că educaţia este scumpă, așteaptă să vezi cât te va costa ignoranţa”, spune Bogdan Enoiu, General Manager al McCann Erickson România, folosindu-se de fraza gravată pe statuia aflată în faţa liceului. Este o situaţie care ne duce ușor cu gândul spre sistemul de educaţie finlandez.

Alt fel de generaţii

Adeseori se pleacă în mod eronat de la premiza că generaţia actuală este una ratată. Copiii nu mai citesc, nu mai fac mișcare, sunt ancoraţi în realităţile virtuale. Cu alte cuvinte, par să fie evadat din lumea reală și din problemele ei. Un reportaj Digi24 concluzionează, totuși, că deși generaţiile Z (cei până în 20 de ani) și Alfa (cei născuţi după 2010) trăiesc mai mult într-o variantă on-line, în mod paradoxal, sunt foarte bine ancoraţi în realitate. Specialiştii chiar au convingerea că aceștia vor fi cei mai educaţi din istorie.

„Îi recunoaştem uşor. Că sunt încăpăţânaţi, sunt independenţi şi mânuiesc foarte bine universul digital. Sunt mult mai autonomi, învaţă, gândesc, se dezvoltă altfel cognitiv, reflectă diferit lucrurile, le transpun altfel în realitate şi asta îi face să fie mult mai independenţi”, a explicat psihologul Nicolle Gheorghiu. Cu alte cuvinte, ceea ce un adult diagnostichează astăzi ca fiind o mare problemă s-ar putea să confere resursa unui mare avantaj.

„Este o accelerare. Noi la 40 de ani abia ieşeam dintr-o adolescenţă dificilă. Majoritatea dintre ei nu acordă niciun pic de atenţie lucrurilor care s-au întâmplat înainte de naşterea lor. Suferă de o boală pe care eu am numit-o prezenteism”, a spus criticul literar Nicolae Manolescu.

Cum va arăta lumea celor din generaţiile Z şi Alfa atunci când vor ajunge la maturitate este greu de anticipat. Tehnologia se schimbă intr-un ritm galopant, iar obiceiurile oamenilor, la fel. În plus, sociologii spun că un rol important îl va avea și nivelul de trai. „Aceşti copii ne vor duce către o societate diferită! La 30 de ani vor fi președinţi de ţară!”, a adăugat Nicolae Manolescu. Spus în alte cuvinte, par decuplaţi de generaţiile anterioare, dar au un mare potenţial de progres.

Situaţie tristă, dar reală

Conform datelor publicate de cercetări recente, 5-10% din populaţia lumii o reprezintă persoane supradotate, iar dintre aceștia unii posedă capacităţi extrem de mari (doar 2% din populaţia lumii). Ceea ce nu se poate estima, dar se intuiește, este faptul că un număr imens din copiii supradotaţi își ascund calităţile pentru a fi acceptaţi în colectivităţi. Pot ajunge chiar o colectivitate de copii rataţi, deși lucrurile ar putea sta și altfel. În aceeași situaţie sunt și cei înzestraţi, dar care în ciuda abilităţilor și calităţilor lor naturale au rezultate slabe la învăţătură. Statisticile mondiale arată ca peste 50% dintre copii supradotaţi nu au succes social sau profesional la vârsta adultă, spune National Commission for Excellence in Education a SUA, într-un documet intitulat „A Nation At Risk”.

Dr. Stanley Greenspan susţine că „toţi copiii au potenţialul de a deveni grozavi. Este datoria noastră să creăm o lume grozavă în care acest potenţial este împlinit.” Problema este că între ideal și realitate este o mare discrepanţă. Școala, care are datoria de a valorifica potenţialul elevilor, mai degrabă îl inhibă. Creativitatea și critica constructivă sunt deturnate, rezultatul fiind „nașterea” unor adulţi „conformiști, slabi, fără repere, ușor de manipulat de publicitate sau politicieni”, a declarat Alexandru Călin, director general al editurii Cartea Copiilor. Nu este singurul care sesizează aceasta. „Creativitatea nu este dobândită pe măsură ce creştem, ci pierdută. Suntem educaţi să o pierdem”, afirma Sir Ken Robinson, consultant internaţional în educaţie în cadrul conferinţelor TED Global din 2006. Cu alte cuvinte, un potenţial al elevilor nu doar că nu este valorificat, ci chiar ignorat și anihilat de un sistem de educaţie care are ca obiectiv alinierea fiinţei umane în acord cu standarde educaţionale care de prea multe ori le sunt străine. În aceste condiţii, nici nu ar trebui să surprindă că școala pentru cei mai mulţi copii este un adevărat chin.