Explozie de drepturi pentru elevi: Vor fi dezarmaţi profesorii?

1502

Noul an școlar va începe, cel mai probabil, sub semnul unei noi serii de controverse. Dacă anul trecut problema manualelor domina discuţiile publice, în acest an a venit rândul Statutului Elevilor. Abia dat publicităţii, a stârnit deja comentarii pro și contra. Odată cu revenirea profesorilor la catedre este de așteptat nu doar ca discuţiile să se intensifice, ci și problemele.

Din toamnă, elevii vor putea intra la clasă cu telefoanele (le vor putea utiliza cu acordul profesorilor sau în caz de urgenţă) fără să le fie luate de profesori, pe motiv că „elevii nu pot fi deposedaţi de bunurile personale care nu atentează la siguranţa personală sau a celorlalte persoane din unitatea de învăţământ”.

În plus, vor putea veni fără uniformă, fără să fie puşi absenţi. Sunt doar câteva dintre noile drepturi care vor intra în uz odată cu noul an școlar. De asemenea, elevii vor putea să-şi conteste notele atunci când se simt nedreptăţiţi. Mai mult de atât, vor avea dreptul să evalueze semestrial, în mod anonim, profesorii. Ba chiar vor avea inclusiv dreptul să protesteze în şcoală, dacă motivele sunt justificate.

Aceste noi reglementări sunt rezultatul unui ordin al ministrului Educaţiei, Mircea Dumitru, definitivat și aprobat pe 10 august 2016, după şapte luni de dezbateri. „Va crea în mod real mediul în care elevii să poată să-și facă auzită vocea în școală, să se poată implica, să fie cunoscute și recunoscute drepturile și obligaţiile pe care le au. În limita respectării legii, ei pot să protesteze și sigur că rezultatul acestui proces ar putea să fie de la caz la caz îmbunătăţirea situaţiei sau respingerea pretenţiilor care nu sunt justificate și legitime”, a declarat ministrul.

„Îmi doresc, de asemenea, ca elevii şi profesorii să aibă un dialog activ, să devină parteneri pentru un bine comun, acela al elevului, pentru că şcoala este despre şi pentru elevi”, a mai spus ministrul Mircea Dumitru. Experţii în educaţie atrag totuşi atenţia că nici noul statut nu le oferă elevilor posibilitatea de a-şi construi singuri trasee de învăţare. Adică, modifică anumite forme, dar fondul rămâne același. Chiar dacă, teoretic, noul statut prevede și dreptul de a beneficia de o educaţie particularizată, adaptată „datelor” pe care le are fiecare elev, sistemul nu va permite în continuare trasee flexibile de învăţare, a comentat, la RFI, Ștefan Vlaston, președintele Asociaţiei profesionale pentru Educaţie și Cercetare. În opinia sa, școala îi obligă „pe toţi, ca într-un Pat al lui Procust, să facă același tip de licee. În loc să se plieze școala pe nevoile elevilor, face invers”.

În ciuda lipsurilor, nu poate fi negat faptul că o componentă majoră a acestui document o reprezintă întărirea rolului elevilor în comunitatea şcolară, dar și o amplificare a drepturilor de care se bucură. Un exemplu în această direcţie este dat și de faptul că elevii nu mai pot fi exmatriculaţi din prima tentativă. Este necesară parcurgerea a mai multor pași, începând cu observaţia individuală și terminând cu preavizul de exmatriculare și abia în final, exmatricularea.

Probabil că în jurul acestor măsuri disciplinare se vor înteţi cel mai mult obiecţiile, în condiţiile în care, de exemplu, exmatricularea nici măcar nu se poate aplica în învăţământul obligatoriu. Așadar, doar cei din clasele a XI-a și a XII-a pot fi daţi afară din școală. Fiind, însă, ani terminali, este greu de crezut că această măsură disciplinară va deveni și operativă. În plus, nici măcar nota scăzută la purtare (pentru absenţe sau comportament) nu va afecta foarte mult. Elevii cu media 9 la purtare nu pot fi admiși la școlile cu profil militar, confesional și pedagogic. În alte cuvinte, pentru unii nota la purtare va fi un fel de fiasco.

Cel mai probabil, o parte din reglementări vin ca urmare a disfuncţionalităţilor care persistă în sistemul educaţional. De exemplu, elevii au dreptul de a primi rezultatele evaluărilor scrise în termen de maximum 15 zile lucrătoare. Profesorii sunt obligaţi să informeze privind notele acordate, înaintea consemnării acestora. Până la urmă sunt măsuri de bun simţ, firești, care vin, posibil, în contrapondere cu abordarea arbitrară a unor cadre didactice, suficient mediatizate. Profesorul va trebui să se readapteze și să își remodeleze rolul în sala de curs.

Plecând însă, de la aceste decizii, sunt justificate și obiecţiile cu privire la suita de libertăţi de care vor beneficia elevii. Temerile sunt legate de modalitatea în care acestea vor putea fi contrabalansate de conservarea regulilor școlare. Regulamentul de ordine interioară riscă să devină inoperativ, în condiţiile în care regimul de sancţiuni, deși conturat pe larg în noul statut, s-ar putea să nu aducă rezultatele așteptate. „Problema este ce putem face noi, profesorii, când ei încalcă anumite norme”, era alarmat un cadru didactic. În concluzie, ameninţarea pe care o semnalează deja cadrele didactice nu derivă neapărat din multitudinea de drepturi acordate elevilor. Dificultatea apare în altă parte, și anume în pârghiile pe care cadrele didactice le mai au la dispoziţie pentru a ţine sub control actul educaţional.