Într-o perioadă în care se discută atât de mult, și util, despre aseptizare, gândirea critică ar trebui să fie primul filtru lipsă despre care vorbim, cheia schimbării căutate de-atâta amar de vreme în România. De ce? Iată câteva indicii.

Oameni de toate vârstele, majoritatea cu facultate, pro și contra, un filmuleţ fără sursă – adică fără posibilitatea de a-i verifica provenienţa. Un articol care vehiculează idei aparent știinţifice, dar neargumentate, devine viral în ciuda inutilităţii sale. O discuţie generată de postarea unui formator de opinie determină poziţionări pasionale care confundă preferinţa și părerea cu opinia și argumentul și care degenerează rapid în invective.

Gândirea critică este foarte des invocată, dar foarte rar practicată. Atunci când nu lipsește cu totul, ea pare să se identifice mai degrabă cu dezacordul ca principiu sau cu polemica-manifest. Adevărata gândire critică ne face însă, în primul rând, metodologici în evaluarea și interpretarea informaţiilor și onești în verificarea și înlăturarea presupoziţiilor parazitare – convingeri false sau preferinţe personale care alterează demersul logic – și în asumarea presupoziţiilor ireductibile – convingeri fundamentale care nu pot fi validate sau invalidate știinţific. În al doilea rând, gândirea critică ne îndeamnă să verificăm cât mai mulţi factori care condiţionează într-un fel sau altul, demonstrabil, aserţiunea sau opinia evaluată. Și, în al treilea rând, gândirea critică ne învaţă că uneori certitudinile noastre sunt cel mult rezonabile (justificate logic), dar nu absolute, și de aceea avem nevoie de dialog.

Gândirea critică, deci, ne ajută să ne deconstruim și să ne reconstruim permanent modul de gândire. Iar schimbarea se instalează pe măsură ce putem identifica mai ușor variantele de interpretare ale unei informaţii, alegând-o în final pe cea mai fidelă datelor verificate și argumentelor construite logic. Avem nevoie ca în România să nu se mai vorbească despre schimbare spasmodic, mai ales în preajma alegerilor, ci în fiecare zi, ca despre un proces firesc al creșterii, iar cuvintele noastre să aibă puterea unui vot.