Rata mare de promovare a BAC-ului din acest an (66%), comparativ cu cea din anii anteriori, i-a pus pe mulţi pe gânduri. Asistăm la o mistificare a datelor sau chiar elevii au început să ia în serios provocarea unui examen de care depinde viitorul lor? Sau cumva camerele de tip Big Brother montate în sălile de examen au dat rezultate și furtului chiar i s-a găsit un antidot?

Pentru un posibil răspuns se impune analiza unui caz fără precedent în istoria bacalaureatului, cel puţin, din momentul introducerii camerelor de supraveghere. Pe scurt, comisia de corectare a constatat că într-un liceu din judeţul Bihor 42 de lucrări aveau multe similitudini între ele. Existau suspiciuni că proba de la matematică a fost fraudată. Comisia de Control a făcut verificări, urmărind înregistrările video și audio, iar surpriza a fost majoră. În 10 din cele 14 săli în care s-a desfășurat examenul nu s-a respectat regulamentul. Mai mult de atât, chiar unii profesori (este vorba de aproximativ 40 de cadre didactice puse sub anchetă) au fost cei care au oferit materialul din care elevii s-au inspirat. Într-un final, s-a constatat că numărul celor care au fraudat examenul urcă până la 108, din 191 de participanţi.

„Am studiat imaginile înregistrate de sistemele de supraveghere video și se vede clar cum candidaţii schimbau între ei ciornele, fiind ajutaţi chiar de către profesorii supraveghetori”, a declarat şeful Inspectoratului Școlar Judeţean (ISJ) Bihor, Nicolae Avram, citat de RFI.

Sesizarea salvatoare

Desigur, cazul ar putea fi unul izolat. Dar dacă nu este chiar așa? Dincolo de speculaţiile care se pot face, o certitudine este că frauda de la liceul bihorean nu ar fi fost descoperită dacă nu ar fi fost înregistrată mai întâi o sesizare. Mai mult de atât, nu am fi știut deloc situaţia reală a fraudei dacă nu s-ar fi făcut verificări.

Liceul respectiv a avut o rată de promovare în 2009 de peste 90%. Anul următor a scăzut doar cu aproape 10 procente. În 2013 a înregistrat o rată de promovare de 76%, mult peste media naţională (în contextul în care camerele de supraveghere deja fuseseră introduse). Însă, în anul 2014, rata de promovare a scăzut subit la 17,62%. Să fi intenţionat profesorii ca anul acesta să forţeze revenirea în mod artificial la cifrele anterioare printr-o procedură pe care este posibil să o fi făcut și în anii anteriori?

A fost nevoie de o sesizare pentru ca un turn de fildeș să se prăbușească. În aceste condiţii, este legitim să ne întrebăm dacă se poate concluziona că la alte licee examenul s-a derulat în condiţii perfecte doar pentru faptul că nu s-au înregistrat plângeri. Cu alte cuvinte, „hoţul neprins” chiar este „negustor cinstit”?

Supravegherea învinsă de ingeniozitate?

În timp ce Corpul de Control al Ministerului Educaţiei verifica situaţia gravă de la Colegiul bihorean, un alt elev a povestit, pentru Evenimentul zilei, cum s-au fraudat examenele chiar în faţa camerelor de luat vederi. De data aceasta este vorba despre un Colegiu din Neamţ. Dezvăluirile au fost făcute iniţial de un profesor, iar apoi au fost confirmate de un elev. Subiectele erau rezolvate chiar pe verso-ul ciornelor pe care elevii le primeau atunci când le cereau. Operaţiunea întreagă costa doar 50 de lei. „Era o operaţiune rapidă. Profesorul știa unde este amplasată camera de luat vederi care bate în acea zonă și se așeza cu spatele la ea”, a explicat elevul.

Acest caz trebuie decriptat în nota subiectivă a celui care a făcut dezvăluirea. Totuși, a fost trimis un corp de control din partea Ministerului să verifice sesizarea făcută. Întrebarea fundamentală este dacă aceste verificări se impun doar ca urmare a sesizărilor sau dacă, având acum ca dovadă cazul din Bihor (plus alte câteva colegii din același judeţ unde există suspiciuni de fraudă), nu ar fi necesare verificări mai consistente (extinse și la examenele de absolvire a gimnaziului). De pildă, un alt caz în judeţul Timiș este verificat acum de procurori, dar tot după depunerea unei plângeri.

Cifre ireale

Luând în calcul doar aceste elemente (a căror consistenţă și persistenţă nu poate fi estimată), putem concluziona că cifrele care indică rata de promovare nu corespund în totalitate realităţii, în ciuda sistemelor de supraveghere impuse. Partea cea mai tristă a poveștii este că tocmai cadrele didactice, care ar trebui să fie un exemplu de corectitudine, sunt cele care sabotează eficienţa supravegherii și, implicit, corectitudinea evaluării.  În 2014, fostul ministru ale Educaţiei, Remus Pricopie, transmitea un avertisment dur cadrelor didactice care se implică în fraude, dar era nevoit să constate că „din păcate, nu toată lumea înţelege”.

Dincolo de aceste devieri care ţin de natura umană, unii experţi în educaţie au sesizat imediat că se încearcă inserarea la nivelul opiniei publice a ideii conform căreia elevii au început să se pregătească tot mai bine. Excluzând, bineînţeles, colegiile care au avut corectitudine maximă și unde elevii s-au pregătit exemplar, mai intervin și alţi factori despre care oficialii ministerului Educaţiei nu vorbesc atunci când evaluează rezultatele. Unul dintre aceștia constă în subiectele mai simple din acest an. Nu este însă singura explicaţie pentru procentul mai bun de absolvire.

„Dacă ne uităm pe procente, observăm că din 2004 până în 2009 promovarea a fost la circa 80%, însă din 2011, în primul an cu camere de supraveghere, rata de promovare scade timp de doi ani, apoi începe să crească din nou. Mă tem că ajungem din nou la 80% şi ne vom fura din nou căciula“, este de părere directorul-adjunct de la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ (un colegiu cu rata de promovare 100%). De ce ar fi un motiv de temere în ceea ce, în mod firesc, ar trebui să genereze satisfacţie? Răspunsul directorului este elocvent: „Sacrificăm un număr imens de elevi ca să ne lăudăm cu procente, ca pe vremea lui Ceauşescu. Eu nu pot să cred că faţă de 2012 avem cu 22% mai mulţi elevi mai inteligenţi, care pot trece examenul“.

Probleme în sistem

Și alţi observatori ai fenomenului au sesizat că sunt anumite aspecte care fac ca cifrele să fie exagerate. Expertul în educaţie Marian Staş atrage atenţia că sistemul public nu şcoleşte doar copiii care intră în examen, ci şi pe cei care nu ajung să dea Bac-ul. „Luând în calcul elevii care nu s-au înscris la Bac şi raportându-ne la întreaga cohortă, aproximativ 190.000, am putea spune că procentul este chiar mai mic, de 42% rată de promovare”.

Per ansamblu, se poate constata că, dincolo de progresele înregistrate ca urmare a introducerii sistemului de supraveghere video și audio, există încă multă ingeniozitate în sabotarea lui. Într-o emisiune televizată, ministrul actual al Educaţiei constata că multe dintre cadrele didactice cărora li s-au desfăcut contractele de muncă s-au reîntors la catedră prin decizie judecătorească. Este celebru, în această privinţă, cazul de la Colegiul Bolintineanu. Acest joc cu ieșirea pe o ușă și intrarea pe o alta ar fi hazliu dacă în joc nu ar fi destinul unor tineri care trebuie să deprindă lecţiile cinstei și corectitudinii. Contează, însă, să fie și cine să îi înveţe.

DISTRIBUIE: