Aproximativ 42% din elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale prezentat recent la Cluj-Napoca.

Dezbaterea regională „Analfabetismul funcţional în România” este un eveniment organizat în cadrul proiectului România Educată. Studiul prezentat în cadrul dezbaterii are menirea să alerteze pe toţi decidenţii de care depinde evoluţia sistemului de educaţie românesc.

Astfel, potrivit studiului, elevii de 15 ani ştiu să scrie, să citească sau să opereze calcule, dar nu înţeleg noţiunile învăţate. Adică, mai tehnic spus, sunt „analfabeţi funcţional”, știind să parcurgă un text, dar fără să îi înţeleagă mesajul.

Deși Agenda Lisabona Educaţia și formarea în 2010 a propus un set comun de indicatori de referinţă pentru îmbunătăţirea sistemelor de educaţie în ţările membre UE (una dintre ţintele pentru 2010 fiind scăderea procentului analfabetismului funcţional la tinerii de 15 ani cu cel puţin 20% faţă de anul 2000), România este încă departe de acest deziderat. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât trenează de mulţi ani. De exemplu, raportul anual din 2008 privind starea învăţământului din România indica faptul că peste 50% din absolvenţii de gimnaziu din România suferă de „analfabetism funcţional“ şi nu reuşesc să înţeleagă un text, în timp ce, în Finlanda, procentul celor care nu reuşesc să înţeleagă un text este de doar 4-5%. După 10 ani de multiple reforme, constatăm că, deşi elevii ştiu să citească, nu reuşesc să înţeleagă textele.

După fiecare studiu, urmat de o cascadă de statistici deloc onorante, sunt trase semnale de alarmă. Anii trec și situaţia pare să treneze. Și de data aceasta, decidenţii politici sunt alarmaţi, anunţând că „trebuie să luăm măsuri concrete pentru că fenomenul analfabetismului funcţional a luat o amploare îngrijorătoare. Fapt este că mai mult de 40% dintre elevii din România nu înţeleg un text pe care îl citesc la prima vedere, au dificultăţi să facă operaţii aritmetice elementare, au dificultăţi la nivelul unor competenţe de bază. Este nevoie de o şcoală care să fie mult mai eficientă şi care să formeze aceste competenţe la nivelul înţelegerii unui text. O strategie de reducere a analfabetismul funcţional trebuie să constituie o prioritate, după care se va face un calcul privind bugetul care trebuie alocat.” Această analiză care îi aparţine ministrului educaţiei este, de fapt, o recunoaștere explicită a faptului că educaţia nu a constituit, cel mai probabil, niciodată o prioritate naţională.

Rezultatele nefaste ale acestei situaţii se văd și în rata foarte mare a copiilor care abandonează școala. Astfel „rata abandonului şcolar este de 19% în condiţiile în care ne-am asumat, ca ţară, un nivel de 11%, doar că a merge la şcoală nu este suficient şi mulţi copii vin degeaba la şcoală”, explică Ligia Deca, consilier de stat la Departamentul Educaţie şi Cercetare din Administraţia Prezidenţială. Mai mult, consilierul de stat este de acord că nu doar tinerii care abandonează au de pierdut, ci și cei care frecventează școala, dar care o fac degeaba dacă nu înţeleg nimic din ce fac. „Este un număr absolut nepermis de mare de tineri care finalizează şcoala fără ca ceea ce au acumulat în şcoală să le permită să funcţioneze în societate. Acest lucru ne conduce la ratarea şansei ca educaţia să reprezinte un factor de împlinire personală, dar şi un vector de mobilitate socială.”

O primă cauză pentru aceste eșecuri educaţionale ar fi generată de însăși artizanii actului educaţional, cel puţin aceasta ar fi concluzia care se impune din diagnoza făcută de Sorin Spineanu-Dobrotă, șef Serviciu Examene şi Evaluarea Manualelor din cadrul Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale. În opinia expertului, „este cert o problemă a modului în care încă se predă. Profesorul transmite cunoştinţe şi atât. Sunt multe cunoştinţe, sunt profesori care nu ştiu să citească, există frică din partea profesorului de a da elevului ocazia să creeze şi nu în ultimul rând faptul că, în special la liceu, nu se face disciplina de studiu, ci ştiinţă.”

Părerile altor specialiști converg în aceiași direcţie. „Învăţarea în şcoala românească se face prin mimetism, pe învăţarea comentariilor din culegeri. În plus, la clasă ar trebui să se lucreze şi pe înţelegerea unor articole, nu numai a unor poezii din Bacovia. Copiii aceştia nu sunt pregătiţi pentru viaţă, pentru că nu au exerciţiul comentării”, a menţionat și preşedintele Asociaţiei Edu Cer, Ştefan Vlaston.

„În România, elevii învaţă după o curriculă de secol XIX. Vă trebuie o revoluţie în acest domeniu”, menţiona expertul britanic în educaţie Julian Hingley. Experţi locali consideră însă că fundamentală este mai degrabă răbdarea noastră de a construi ceva durabil. În această privinţă, provocarea este imensă. „În mod real, școala nu poate face totul. Necesită o schimbare a abordărilor pedagogice și propabil că va lua timp” spune pentru RFI, expertul în educaţie Robert Santa.

DISTRIBUIE: