Tragedia fetei care a vrut să își omoare părinţii

2329

Din fericire, povestea următoare este pe cât de tragică, pe atât de rară. Din nefericire, ea poate reflecta, cel puţin parţial, sentimentele pe care unii copii ajung să le dezvolte în relaţia cu părinţii lor, în special în cazul familiilor de imigranţi.

Bich Ha și Huei Hann Pan au ajuns în Toronto, Canada, ca refugiaţi din Vietnam și au muncit într-o fabrică de piese auto pentru a se asigura că cei doi copii ai lor vor avea un viitor pe care ei nu l-au avut. Jennifer era copilul lor „de aur”, în care își puseseră toate speranţele.

Tânăra era elevă de nota 10 la o școală catolică, unde a primit bursă și de unde a fost acceptată la facultate înaintea celorlalţi colegi. Conform dorinţelor tatălui ei, a absolvit programul de farmacologie al prestigioasei Universităţi din Toronto, de unde s-a angajat mai departe la un laborator medical din cadrul spitalului SickKids. Cel puţin asta credeau părinţii ei, care nu își mai încăpeau în piele de mândrie și care umpluseră rafturi întregi cu premiile câștigate de ea, scrie Washington Post.

Jennifer și fratele ei, Felix, au fost crescuţi să acorde importanţă supremă succesului academic, iar în acest scop, părinţii le-au restricţionat activităţile ce nu ţineau de școală. În schimb, Jennifer a luat ore de pian, de arte marţiale, de înot și chiar de patinaj artistic. Nopţile și le petrecea învăţând și nu avea voie să participe la nicio petrecere, de niciun fel și nici nu se punea problema să se gândească la băieţi. Cu toate acestea, la școală rezultatele nu erau excepţionale, erau bune, dar nu destul de bune pentru părinţii ei. În consecinţă, Jennifer a falsificat rapoartele cu notele obţinute, și-a ascuns tăieturile de pe mâini și se chinuia să fie aceeași fire sociabilă.

Minciuna s-a amplificat. Jennifer nici nu a fost acceptată la universitate, dar ea s-a prefăcut că a fost acceptată, că a primit bursă și că a și absolvit. A falsificat documente peste documente și, în fiecare zi când pleca de acasă, se ducea în schimb la bibliotecă. Când a venit ceremonia de absolvire, Jennifer le-a spus părinţilor că nu mai sunt destule bilete și că nu vor putea să vină. În final, aceștia au devenit suspicioși, au urmărit-o și i-au demascat povestea elaborată. Au urmat și mai multe restricţii, fără telefon, fără laptop, fără întâlniri pe ascuns cu prietenul ei, Daniel Wong.

Pe măsură ce Jennifer își recâștiga libertatea, și așa îngrădită, furia creștea din ce în ce mai mult în ea. Până la urmă s-a gândit cum ar fi viaţa ei fără părinţi și, împreună cu Daniel, a făcut un plan în această direcţie. Doi bărbaţi au fost angajaţi să îi omoare părinţii, sub privirile ei neajutorate, în ceea ce trebuia să fie un jaf violent. Mama a fost împușcată mortal, dar tatăl a supravieţuit. Poliţia i-a condamnat pe cei patru la închisoare pe viaţă.

Povestea a devenit rapid virală, în special în comunitatea de imigranţi asiatici din Canada și SUA, care a apelat la reţelele sociale pentru a face publice povești despre copilării caracterizate de așteptări nerealiste din partea părinţilor și de frica neîmplinirii lor. Deși cazul lui Jennifer nu poate fi generalizat, el a generat o dezbatere îndelung evitată, despre problemele mintale observate la tinerii americani de sorginte asiatică și despre acest stil de educaţie spartană, unde presiunea joacă un rol atât de important.