La 25 de ani, ai toată viaţa înainte: zile de construit, lucruri de așezat, oameni de iubit. Dacă însă ești beat turtă la ora 14.30 și oamenii cu care împarţi vagonul aglomerat al unui tren din Mumbai te ocolesc ca pe ciumă, sunt mari șanse ca toată perspectiva aceasta să se fi înecat și să fi murit în băutură. De-aici încolo nimic nu mai e clar, nimic nu mai e sigur, nimic moral.

„Când am încercat să îl evit, m-a apucat strâns“, povestea Pradnya Mandhare, o studentă de 20 de ani, care a avut nefericita șansă să treacă pe lângă tânărul beat. „Am fost șocată pentru câteva secunde, însă apoi am început să îl lovesc cu geanta.“

Era oră de vârf la staţia Kandivli, iar trenul era plin. Bărbaţi și femei s-au oprit să se holbeze inerţi cum tânăra încerca să se smulgă din braţele beţivului care începuse să lovească și el. Într-o secundă, tinerei i-a fost clar că nu va interveni nimeni.

Doar unul dintre cele 92 din ziua aceea

India este zilnic scena a circa 92 de divorţuri, spun statisticle. Atacurile, violurile și chiar violurile de grup se petrec atât de des în New Delhi, încât Washington Post scria că orașul a fost supranumit „capitala violurilor“.

Poliţia face, din nefericire, prea puţine pentru a apăra femeile indiene. În parte pentru că, numeric, poliţiștii sunt depășiţi, mulţi ofiţeri de poliţie sunt femei, mentalitatea în India este orientată mai degrabă împotriva victimei decât împotriva atacatorului, iar legislaţia nu face nimic să schimbe asta. Mai mult, psihiatrii vorbesc despre o desensibilizare comunitară faţă de această chestiune. „Când vine vorba să ajuţi pe cineva care nu face parte din familia ta sau nu e în cercul tău de prieteni, oamenii au tendinţa să nu intervină. Nu e parte din felul cum e construit sufletul nostru să luăm o poziţie și să zdruncinăm lucrurile“, spunea dr. Harish Shetty pentru Times of India.

Un raport UNICEF din 2012 arăta că 57% dintre băieţii indieni şi 53% dintre fetele cu vârste între 15 şi 19 ani consideră că violenţa împotriva femeilor este justificată.

Cu atacatorul, de păr, la secţie

Înţelegând că niciunul dintre zecile de călători care se aflau în același tren cu ea nu va interveni, Pradnya s-a smucit și și-a înfipt mâinile în părul atacatorului. Era așa de murdar că fetei îi era silă să îl atingă. Însă adrenalina din acel moment a ajutat-o să-l târască pe brăbatul turmentat tot drumul până la secţia de poliţie. „Tot îmi zicea să nu-l mai târăsc, că vine el singur cu mine, dar nu i-am dat drumul. Am reușit să ajung așa până la poliţie“, spunea Pradnya.

Multe femei indiene nu ajung până aici pentru că se tem că raportarea incidentului la poliţie va fi un proces lung, care le va pune viaţa în pericol. „Sunt recunoscătoare că poliţia m-a ajutat și l-au arestat“, mărturisea tânăra. Un comunicat al autorităţilor indica arestarea acuzatului, identificat ca fiind dependent de droguri și beat la momentul incidentului. „Verificăm dacă bărbatul are un trecut judiciar“ întrucât el va fi predat de acum curţii.

Istoria Pradnyei are un rol educativ pentru o ţară în care victima este stigmatizată şi încurajată la compromisuri. Uneori, atunci când hărţuirea verbală sau fizică are loc în zone publice, trecătorii aleg să întoarcă privirea în loc să intervină, atât pentru a evita conflictul, cât şi pentru că, la un anumit nivel, dau vina pe victimă. Alteori, societatea încurajează victimele violurilor să renunţe la acuzaţii şi să să se căsătorească cu atacatorul. Sărăcia face ca perspectivele de căsătorie ale unei fete să fie considerate mai importante decât condamnarea unui violator.

Fata și taxiul din Centrul Vechi

Însă astfel de atitudini nu se regăsesc doar în îndepărtata Indie, ci și foarte aproape de noi, chiar în capitala României. Cazul unei tinere agresate de un taximetrist a făcut valuri pe internet după ce fata și-a spus povestea într-o scrisoare deschisă publicată de centrul Filia.

Reacţiile la descrierea amănunţită pe care fata a oferit-o cu privire la noaptea în care un taximetrist a dus-o, împotriva voinţei ei, în apropiere de un lac, unde a încercat să o agreseze și ulterior a abandonat-o, fugind cu poșeta ei, au fost împărţite. Și foarte sonoră a fost declaraţia unui blogger  care a spus că tânăra exagerează în declaraţii, în contextul în care ea singură a generat situaţia în cre s-a aflat.

Contactat în privat de tânără, bloggerul a avut o atitudine aparent conciliantă, apropiindu-se de ceea ce unii ar putea aprecia drept formularea unor scuze. Însă public, chiar și după acest schimb de mesaje (făcut ulterior cunoscut în presă), bloggerul a continuat să își susţină perspectiva, minţind chiar că aceasta i-ar fi fost confirmată de victimă.

Un documentar produs de BBC prezintă perspectiva șocantă a atacatorilor indieni care, în 2012, au ucis în bătaie o fată, după ce au violat-o în grup. Atât aceștia, cât și apărătorii lor (persoane educate și cu un statut social relativ înalt) nu se sfiesc, nici chiar acum, să acuze victima pentru ceea ce i s-a întâmplat.

La ani lumină de această atitudine se află reacţia sănătoasă, potrivit căreia și dacă o femeie (căsătorită sau nu) iniţiază un act sexual, ea are oricând dreptul să se răzgândească și orice o forţează să continue contra voinţei sale este nu doar ilegal, ci și imoral. Iar ceea ce putem face noi este să nu tolerăm nici măcar un singur discurs care pretinde că lucrurile ar putea sta și altfel.

Foto: Facebook

DISTRIBUIE: