După decizia istorică din Statele Unite privind constituţionalitatea căsătoriilor homosexuale, cele mai vehemente reacţii vin din partea bisericilor americane, care se văd inevitabil implicate în această revoluţie culturală.

Sărbători și perioade de „doliu” s-au ţinut deopotrivă. Dacă unii pastori și preoţi din biserici liberale au lăudat o decizie ce ar aduce alinare și respect unor oameni care au „demonstrat” deja că înţeleg, își doresc și pot să respecte caracterul sfânt al unei căsnicii, poziţiile oficiale ale unor Biserici, precum cea Prezbiteriană, Romano-catolică, Baptistă de Sud, Metodistă sau Adventistă au exprimat susţinerea faţă de învăţătura și definiţia tradiţională a căsătoriei. Sondajele arată că 62% dintre protestanţii albi și 54% dintre cei nonalbi încă se opun căsătoriei homosexuale.

Problema însă este aceea că, deodată, s-a produs o ruptură între stat și biserică asupra a ceea ce înseamnă căsătoria. De exemplu, preoţii catolici care pot elibera certificate de căsătorie civilă se întreabă acum dacă ar trebui să facă o distincţie între căsătoria civilă și cea sacramentală și dacă în lumina noii legi ar mai trebui să elibereze certificatele, punctează reverendul Michael Duffy. Prin urmare, episcopii reprezentanţi ai celor șapte dieceze catolice din Michigan au declarat că legea „va crea conflicte inestimabile între stat și instituţiile bisericii și oamenii religioși”.

Într-un ton mai grav, judecătorul Curţii Supreme din Alabama, Roy Moore, a avertizat că creștinii vor fi persecutaţi. Moore este cel care a pierdut lupta pentru păstrarea un monument reprezentând cele 10 Porunci în interiorul clădirii tribunalului. Făcând abstracţie de tonul apocaliptic, ideea merge pe firul semnalelor de alarmă trase de judecătorii care au votat împotriva deciziei de vineri. Teoretic, primul amendament protejează personalul religios, lăsând bisericile să decidă pe cine vor să căsătorească. Însă aceeași protecţie nu mai este la fel de certă în privinţa instituţiilor bisericii: școli, spitale sau organizaţii caritabile, care ar vrea să funcţioneze după propriile reguli. Scandalul cu obligativitatea asigurării mijloacelor contraceptive prin Obamacare în aceste instituţii a demonstrat că libertatea nu este deplină.

„Presupun că aceia care rămân la vechile credinţe vor putea să își exprime părerile la adăpostul propriilor locuinţe, dar, dacă repetă aceleași gânduri în public, riscă să fie etichetaţi ca bigoţi și să fie trataţi în consecinţă de către stat, angajatori și școli”, a avertizat unul dintre cei 9 judecători ai Curţii Supreme, Samuel Alito, în recomandarea sa pentru votul de vineri.

Cum ar trebui deci să reacţioneze creștinii? „Vedem că suntem străini, exilaţi, în cultura americană. (…) Unii creștini vor fi tentaţi să se înfurie și să disemineze în jurul lor o poveste despre decădere. Această tentaţie este greșită”, scrie Russell Moore, președintele Comisiei de Etică și Libertate Religioasă din cadrul Convenţiei Baptiste de Sud. Biserica și oamenii religioși nu ar trebui să se panicheze sau să pornească vreun război de a demonstra cine are dreptate. Biserica va trebui să spună ce crede despre căsătorie, dar nu să vorbească pur și simplu despre asta în termeni de valori sau cultură, ci „așa cum ne-a învăţat Iisus și apostolii: în strânsă legătură cu Evanghelia, o imagine a uniunii dintre Christos și biserica Sa”.

Prin urmare, spune Russell, „nu trebuie să articulăm o opinie despre căsătorie, ci trebuie să o manifestăm. Prea multe dintre căsătoriile noastre s-au terminat în divorţ… Asta ne dă oportunitatea să facem ce Iisus ne-a chemat să facem de la început: să fim o lumină în întuneric. Căsniciile stabile, cu ambii părinţi s-ar putea să ne facă să părem niște ciudaţi în cultura secolului XXI. Nu ar trebui să ne temem de asta,”

De asemenea, Russell crede că bisericile trebuie să se pregătească să primească „refugiaţii revoluţiei sexuale”, adică pe acele persoane care nu vor găsi ceea ce caută în urma redefinirii conceptului de căsătorie. Există însă două tipuri de biserici care nu vor putea să îi ajute pe acești oameni: „O biserică ce a renunţat la adevărul Scripturilor, inclusiv în ce privește căsătoria și sexualitatea, și care nu mai are nimic să îi spună unei lumi căzute. Și o biserică ce ţipă cu furie la cei care nu sunt de acord cu ea și care nu va avea nimic să le spună celor care vor să se nască din nou.”

În final, „noi trebuie să rămânem drepţi, dar cu blândeţe, să rămânem fideli adevărului, dar cu har. Trebuie să ne păstrăm opiniile și să îi iubim pe cei care ne urăsc din cauza asta. Nu trebuie să vorbim doar despre adevărurile creștine, ci trebuie să vorbim cu accent creștin. Trebuie să spunem ce a revelat Iisus și trebuie să spunem acele lucruri în felul în care a făcut-o Iisus: cu milă și o invitaţie deschisă la o nouă viaţă”, conchide Russell.